Între crestele Bucegilor și ale Pietrei Craiului,  un om cu viziune și vrednic din cale afară a sfințit un loc și așa atins de grația  divină. Postațe mirifice cu păpădii înflorite și vârfurile munților albite  de zăpada încă netopită îți taie respirația. Visezi sau este chiar adevărată revărsarea asta de splendoare în stare pură ? Până să mă dumiresc, cerul s-a învinețit și a coborât pe pământ  înghițindu-ne. Am devenit niște umbre zgribulite prin ceața ghimpoasă…