Saint Louis, Missouri. Universitatea Washington. Octombrie 2016. Într-un amfiteatru,  o femeie și un bărbat. Între ei, un moderator, iar în fața lor, spectatorii. Cei doi sunt candidații la președinția SUA, oamenii care vor conduce prima dintre puterile economice și militare mondiale. Ea se numește Hillary Clinton, el, Donald Trump. Ea, democrată, el, republican. Puzderie de lumini și sclipici fastuos în studioul improvizat, bătător la ochi. Mulțimea trebuie narcotizată ! În seara aceasta se consumă a doua înfruntare, în noiembrie  este programat scrutinul, însă în unele state se votează deja anticipat. Electronic, desigur. Națiunea americană, și nu numai, așteaptă  cu înfrigurare dezbaterea electorală,  vânzarea de pop corn și bere a atins cote record. Destule țări se uită cu firesc  interes la bătălia desfășurată dincolo de Ocean, viitorul locatar de la Casa Albă le va decide destinul. Locatar care va avea și dreptul suveran de a apăsa pe butonul valizei nucleare, în stare să arunce în aer omenirea, așa că îngrijorările sunt îndreptățite.

     Începe confruntarea. Se adresează întrebări, răspunsurile nu întârzie, apar semnele de nervozitate, acuzele, invectivele, gesturile teatrale, frazele învățate papagalicește. Politica înseamnă, înainte de orice, spectacol, fanfaronadă și demagogie. Galeriile aplaudă sau huiduie, tropăie  și vociferează, în funcție de simpatii și antipatii, sala pare o arenă sportivă. Pare doar, fiindcă politica este străină  fair-play-ului sportiv, cât mai putem vorbi despre așa ceva. Analiștii freamătă, deunăzi s-au declarat dezamăgiți de prestația lamentabilă a afaceristului  cu pretenții prezidențiale. A venit total nepregătit la întâlnirea  dintâi, nu are nicio șansă să izbândească ! au titrat ziarele ce nu îl au la  inimă. M-a pufnit râsul, în colonia de sub scutul antirachetă de la Deveselu, Klaus Iohannis s-a comportat catastrofal în campania electorală, dar, la numărătoarea finală, l-a  surclasat pe Victor Ponta. Așa că…

      Show-ul durează, protagoniștii nu se menajează deloc, dimpotrivă. Aflăm că Hillary este o fățarnică, o mincinoasă, care nu s-a dat în lături să-și scape soțul din lațul justiției, atunci când neastâmpăratul Bill era acuzat de sperjur și de harasarea monicilor prin sacrosanctul Birou Oval.  Măcar de-ar fi atât, dar nu, Hillary a pus în primejdie și securitatea de stat, folosind o căsuță personală  de e-mail și apoi dosind o groază de mesaje compromițătoare. De aceea, adversarul îi promite că va da  instrucțiuni ferme unui procuror ca s-o înfunde, s-o trimită câțiva ani la Sing-Sing. Hillary râde chinuit, antrenată de staff să nu cedeze și să-și  dezvelească hollywoodian dantura impecabilă. Hoașcă vicleană, prefăcută și tăinuitoare  de secrete naționale !, i se  azvârle  direct în obraz, din sectorul opoziției… Voi reda măreția Americii, GOD BLESS AMERICA!, rostește propagandistic democrata.

      Dincolo, Trump este un misogin, un bufon, i se reproșează că a falimentat o droaie de companii private și că nu a plătit la bugetul consolidat taxele și impozitele datorate, ce mai, un evazionist vorace ! Colac peste pupăză,  i se aruncă în cârcă  și niște „vorbe de vestiar”, vechi de un deceniu.  Preventiv, și-a adus cu el și două vestale, victime ale hărțuielilor clintoniene, se forțează înmuierea emoțională a masei de manevră. Șiretlicul e exersat de secole. Puritanii și inocenții cetățeni americani sunt stupefiați, își astupă urechile, nu cumva să audă cum le ciupea magnatul de fund pe femeile nimerite în preajmă.  Destui se amuză indecent și râgâie aprobator. Maimuțoi caraghios, vopsit și vândut dușmanului Putin !, i se strigă din peluza vrăjmașă.  Ți-aș sparge mecla cu un pumn ! îl gratulează Robert de Niro. Voi zdrobi ISIS !, răspunde țanțoș republicanul, asemenea sheriff-ilor de odinioară, imitându-l  pe rusul Jirinovski, alt clovn politic planetar.

      Se face pauză, dictatura firmelor de publicitate, a sponsorilor, e nemiloasă. Spre dimineață, la noi, circul se golește, actorii se retrag, susținătorii îi însoțesc, excitați la culme.  Fiecare își face calcule, se roagă să câștiger al lor, iar ei să fie răsplătiți cu funcții și privilegii. Dă-mi ca să-ți  dau ! Cum s-o zice în engleză ? N-are importanță, pretutindeni este  la fel… Interese și numai interese… Telespectatorii sunt și ei încântați de prestația  candidaților, abia își potolesc nerăbdarea de a merge la urne. Mai bine i-ar fluiera copios și i-ar alunga cu pietre, departe, tocmai în Alaska, să li se piardă urma ! În definitiv, după această a doua dezbatere, americanii au descoperit că aleșii  lor sunt doi dintre cei mai dezonorabili  compatrioți, doi cetățeni cu care este indicat să nu stai la aceeași masă. Doi cetățeni certați cu legea și cu morala, doi inși al căror loc e mai degrabă la ospiciu sau în pușcărie, nicidecum în fruntea SUA.  Sărmana țară, obligată să-și  aleagă un astfel de șef… Stupizi noi, să ne închinăm unui asemenea licurici... Halal  democrație, jalnic model…

     „Care a fost prima impresie pe care v-au lăsat-o americanii ?” îl întreba demult un yankeu, ofițer superior, pe Virgil Gheorghiu. „Infantilismul”, i-a  răspuns fugarul. Timpul ne-a arătat-o cu vârf și-ndesat, românul i-a cântărit fără greș.