N-am mai urcat aici de vreo trei decenii… Platoul Bucegilor se întinde ca un motan lenevos sub soarele strălucitor… În  zare, deslușesc Crucea de pe Caraiman, Cabana Piatra Arsă, șoseaua ce urcă de la Padina… Pe cărările îngălbenite de toamnă se scurg  mogâldețe  de oameni, umbre mișcătoare în lumina orbitoare a zilei… Cândva, aveam cam 13 ani, pe drumul acela pășeam și eu cu mama, în prima și ultima noastră  aventură montană… Între timp, am rămas doar eu și abia mă încumet să privesc într-acolo, la poteca înșelătoare…