„Se lucrează în draci la Casa Domnului !” se amuza cineva ieri, uimit de măreția Catedralei Mântuirii Neamului. Și nu greșea,  fiindcă  pe șantierul din vecinătatea blocului meu este un furnicar neîntrerupt,  ca odinioară la Palatul Parlamentului, fosta hardughie a poporului… Acum, schelele  sunt părăsite, nu se aude nici măcar vântul  care hoinărește nedecis. Între impozanții pereți  de cărămidă roșie va fi poftit duhul cel sfânt și enoriașii, câtă frunză și iarbă,  se vor ruga la el să se pogoare și asupra lor. Clopotele se vor porni asurzitor în zilele însemnate cu roșu în  calendarul ortodox, iar popii nu vor  mai prididi cu utreniile și vecerniile. Până atunci mai am de așteptat, deocamdată rătăcesc cu privirea în pustiul duhovnicesc din jur.

Azi e Crăciunul, o zi ca oricare alta, aici,  în Bucureștii depersonalizării oricărei sărbători. Suflete de asfalt, colinde de asfalt, colăcuți de asfalt, mere de asfalt… mi-e dor de țărâna de altădată. Prefer oamenii de țărână, mă sperie semenii mei  moderni,  de asfalt ! Asfalt  împopoțonat  cu betele aurii și becuri multicolore, bâlciul  orașului.  Brazi artificiali  și inimi artificiale, globuri  sclipitoare și  reni de plastic, sănii cu cai putere, totul  e butaforie. Moși Crăciuni  pomădați comercial și Crăciunițe  despuiate provocator îți  ațin calea spre dalbele timpuri… Orice se vinde și se cumpără, negoțul a devenit dumnezeul căruia  i se închină toți. Capitala seamănă cu un  staul în care sălășluiește un balaur cu milioane de capete, aflat la ceasul siestei după pantagruelica noapte în care a chefuit întru nașterea Pruncului din „Casa pâinii.”1 La atât s-a redus marea sărbătoare a creștinismului, la un  ospăț obscen. Pioșenia, smerenia nu mai au loc în agenda lăuntrică a consumatorului de plăceri.

Isus s-a ascuns departe de  noi și puțini mai au chef să-L caute, lumea  e grăbită  și pragmatică. Îl văd pe Hristos parcă, cu ochii minții, cum își șterge ziua dintâi a certificatului de stare civilă, căznindu-se să se  uite pe sine. Nu-i place să asiste la spectacolul profanării sacrificiului Său, demult, răstignit  pe cruce, își închipuise altceva. Este înconjurat mai abitir ca nicicând de iude și pilați, i-am ratat pilda !

De poimâine, se va lucra iar în draci la Casa Domnului…

–––––––––

 

1Bethleem