Traian Băsescu s-a autoproclamat preşedinte-jucător şi zece ani a avut  grijă să ne amintească lucrul acesta până la sminteală. Urmaşul său, Klaus Iohannis, nu îi seamănă deloc, dimpotrivă, pare un preşedinte-diriginte. Ori de câte ori  iese la pupitrul de la Cotroceni, am  aşa o pornire să-mi scot batista din buzunar  şi să i-o arăt bine chitită pe bancă. Şi palmele îmi  vine să le întind, să vadă că am unghiile  tăiate. Ca un şcolar mă  simt în prezenţa dirigintelui-naţional, nu exagerez deloc ! Măcar de n-ar uita că e naţional…

Salut evaluările făcute de raportorii  bruxellezi, l-am auzit  pe şeful cobailor valahi la citirea ruşinosului hrisov trimis de stăpânii noştri. Şi dintr-odată s-a făloşit că abia îl mai încăpea ecranul televizorului. Eram lăudaţi că am umplut puşcăriile cu şobolani corupţi, exact ce ne tot cere străinătatea. Apoi figura i s-a  pleoştit brusc şi pe loc m-am îngrijorat. Iau act de criticile din Raportul MCV, a mormăit acelaşi personaj, nu înainte de a se angaja la remedierea tuturor disfuncţionalităţilor unei justiţii imperfecte. Vasăzică, în anul ce urmează vom spori producţia de condamnaţi pe cap de cobai, altfel va fi vai de noi, ăia de la Bruxelles ne vor muta disciplinar prin Asia.

Pe la început, vătafii îndrituiţi să ne numere sentinţele şi deciziile  din dosarele penale  erau tare nemulţumiţi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dar situaţia s-a îndreptat, ca şi la Consiliul Superior al Magistraturii, ca şi la curţile de apel ori la parchete. Acum, cică tribunalele ar sabota efortul României de a scăpa de jugul pe care singură şi l-a pus pe grumaz prin 2006. Îmi şi imaginez deja şedinţele de lucru convocate grabnic la  minister sau aiurea pentru ca  directivele trasate de tartorii de afară să fie înţelese  şi aplicate întocmai. Învăţământul juridico-ideologic  îşi va propune să insufle judecătorilor din fiecare judeţ al coloniei minunatele valori ale globalismului multilateral dezvoltat, aşa încât, la viitoarea dare de seamă, ţara să fie  apreciată de orice piţifelnic al cancelariilor  occidentale.

Agenţii de influenţă şcoliţi  în laboratoarele postdecembriste s-au arătat norodului din studiourile  de televiziune şi au adus un omagiu vibrant grijii cu care puterile mondiale veghează la sănătatea noastră politică şi juridică. Ecranele s-au îngălbenit iarăşi, după atâta cufureală de vorbe, câţiva magistraţi zeloşi au îmbunătăţit pe ultima sută de metri linia de clasament a României. Chiar, dincolo de epopeile judiciar-penale cântate seară de seară de barzii mediatici, în ţară s-o mai întâmpla  şi altceva ?        În domeniul învăţământului o exista vreun proiect pe următorii ani ? Sau în sănătate, ori în economie ? Dar în sport ? Măiculiţă,  câte subiecte ocolite  în dezbaterile  publice, câtă obtuzitate premeditată la formatorii de opinie ai naţiei de şoricei albi şi dresaţi ca nimeni alţii ! O ţară nu poate trăi exclusiv din stenogramele scurse din fişetele parchetelor, ori din delaţiunile numeroase ale pocăiţilor în zeghe. România nu este, totuşi, o imensă sală de judecată,  în care jumătate o denunţă pe cealaltă, iar nepârâţii încă îi comentează  pe toţi, în prime time sau în scara  blocului.

Deferenţă şi respect, asta le-a cerut preşedintele Iohannis noilor magistraţi. Şi să nu uite că vor avea în faţă oameni. Nici  că se putea o povaţă mai nimerită, numai de-ar ţine-o minte proaspeţii judecători şi procurori când roba îi va ademeni  la excese. De respect şi deferență e nevoie oriunde, nu doar în spaţiul judiciar.

 

D-aia cred că preşedintele-diriginte ar trebui să-i mai tragă de perciuni pe diversioniştii ăştia care ne-au umplut  de fiere. Şi să-i mai ardă niţeI cu rigla peste deşte, că prea şi-au luat nasul la purtare. Că nu şi-o dori să fie şeful unui stat-penitenciar ?