Început de primăvară oprimată și contagioasă... Am fugit pentru câteva zile la Bușteni, acolo unde munții, aflați „mai aproape decât oriunde, își arătaseră toate detaliile, brazii, pietrele și, pe linia de creastă, cabana mică a Schiel[1]-ului, decupată ca o jucărie. Acum reapăruseră soarele și munții se îndepărtaseră, trași înapoi ca de o mână [...]
Am venit pe lume ca venetic, în Dobrogea, din doi părinți teleormăneni - Islaz și Plosca -, plecați să-și caute rostul pasager departe de casă. Habar n-aveam atunci că mi se hotărâse astfel și destinul, unul de pribeag prin propria-mi viață. M-am dumirit devreme, după ce-am ajuns la bunicii materni, acolo unde o [...]
MOTTO: [...]
Prin fața mea trece o tânără superbă, cu trup zvelt și armonios ca o amforă, „apetisantă ca o rodie coaptă, ca o smochină căreia i se crăpase coaja și lăsase să iasă prima picătură de miere.”[1] Cum aș mai cuprinde-o de mijloc și aș fugi cu ea în afara lumii! Deh, „carnea [...]
Sâmbătă, 15 februarie 2020, s-a stins brusc prietenul meu drag Octavian Cioltea. Nimic nu anunța dispariția lui. Luna trecută petreceam împreună la Ocna Șugatag, iar pe 6 februarie, la Baia Mare, își aniversa cu fast cei 70 de ani împliniți. L-am cunoscut în urmă cu două decenii și jumătate, amândoi fiind atunci procurori... [...]