Dacă ar fi să ne luăm după rezultatele de la ultimele alegeri, campania anticorupție, aflată în plină detentă, nu face două parale în ochii românilor. La Baia Mare, inculpatul Cătălin Cherecheș, arestat preventiv  de câteva săptămâni, a obținut un procent uriaș – 70 %. Aidoma și George Scripcaru, la Brașov, sau Lia Olguța Vasilescu, la Craiova, ori Dorin Florea, la Târgu Mureș. Ca și Adrian Mladin, la Jilava. Scoruri mari au scos și Marian Vanghelie, Tudor Pendiuc  sau Romeo Stavarache, aflați și ei în drum spre penitenciar. O situație aparte o reprezintă Mircia Gutău și Mircia Muntean, condamnați deja definitiv, primul chiar  cu executarea în detenție. Alegătorii de la noi parcă au votat contrar încurajărilor venite dinspre Ambasada SUA, simțind amestecul grosolan al străinilor în ciorba noastră strămoșească. Ăsta ar fi un motiv, dar nu decisiv.

   Al doilea, lipsa de credibilitate a unora dintre acuzații, bazate, adesea exclusiv, pe denunțurile unor indivizi dubioși, doldora de antecedente penale. Delațiunea și provocarea folosite pe scară largă în anchete au compromis în mare parte lupta incoruptibililor. Și nici hotărârile  judecătorești pronunțate deunăzi în dosarele având ca obiect faptele constatate la sufragiile anterioare n-au avut efectul scontat, dimpotrivă.

    Al treilea, absența spiritului justițiar în spațiul dâmbovițean. Peșcheșul, ciubucul sunt stâlpii pe care s-a clădit o societate tranzacționară, bagajul ei genetic. Aici, încarcerarea corupților  e doar un prilej de răbufnire, de descărcare a frustrărilor pentru spectatorii încercați de disperare. Oamenii uită ușor și visează că va veni și rândul lor la ciordeala de partid și de stat. Plus antipatia cu care sunt înconjurați procurorii, uneltele diavolului, în ochii norodului, am simțit-o deseori pe pielea mea.

   Al patrulea, schimbarea priorităților, la o populație încercată mai abitir  ca oricând de sărăcie și  nesiguranță socială și economică. Locurile de muncă s-au împuținat îngrijorător, sistemul de protecție socială  s-a debilizat, în timp ce pachetul de taxe și impozite e din ce în ce mai împovărător. Casă, masă și slujbă, cu ingredientele  leafă și pensie, iată care sunt frământările  zilnice ale românilor. De aceea  nu mai miră pe nimeni că războiul contra corupției a căzut în statistici pe poziția a  șaptea, într-un clasament al năzuințelor imediate.

    Al cincilea, zădărnicia opțiunii electorale. De-a  lungul celor 26 de ani postdecembriști,  speranțele s-au dus pe apa Sâmbetei, iluziile s-au transformat în deziluzii, iar activismul civic, în lehamite,  în absenteism. „Toți sunt așijderea !”, ne-au îmbuibat capul chiar politicienii, în frunte cu Traian Băsescu, așa că prezența pirpirie la urne în ziua de 5 iunie 2016 nu-i altceva decât efectul perversului discurs public.

    Al șaselea, impotența clasei politice, devenită voluntar  complicele ocupantului de afară. Cum să votezi niște marionete care stau drepți în fața ambasadorilor străini ? Dacă în Ungaria, Polonia  și Cehia guvernanții locali se țin mândri în șa și se iau de guler cu birjarii euroatlantici, la București se tace laș.

   Al șaptelea, dezamăgirea numită Klaus Iohannis, o paiață pe care până și scamatorii din umbră s-au plictisit s-o mai anime orișicât. Un ins autist și narcisist, scos  din jobenul cercurilor de interese oculte, căzut azi în dizgrația celor care s-au lăsat manipulați de maeștrii diversiunii.

    Al optulea, diletantismul cinic al tehnocraților conduși de Dacian Cioloș, considerați a fi la cheremul ălora de afară, al Înaltei Porți de la Bruxelles. Un cabinet în slujba străinătății, iar nu a românilor, de care nu-i leagă nimic, nici măcar votul.

   Al noulea, inexistența unor lideri politici capabili să trezească  la viață o populație buimacă și amorțită. Reformarea clasei politice a însemnat, de fapt, aducerea în prim plan a unor figuri insipide și aproape analfabete politic,  indivizi manevrabili și vulnerabili (Alina Gorghiu, Valeriu  Zgonea, Nicușor Dan etc.).

   Al zecelea, limitele democrației de pretutindeni, tot mai evidente azi.

  Al unsprezecelea, dar nu ultimul ca importanță, forța de mobilizare a PSD, singurul partid care reușește mereu să-și păstreze constant și loial un bazin electoral de o treime din populația cu drept de vot.

   Dezbaterile vor dura ceva vreme, nu mult, desigur, fiindcă ciuleandra cătușelor va continua cu înzecită virulență, iar sufragiul electoral nu va mai conta câtuși de puțin. Voința cetățenilor a fost înlocuită de mult cu acțiunea penală. În curând, primarii cercetați penal,  care au îndrăznit să se înscrie pe liste, încălcând astfel ucazul american, vor suporta asprul regim  carceral, iar pilda va fi înțeleasă întocmai în ajunul parlamentarelor din toamnă. Puterile executivă și legislativă și-au pierdut deocamdată rolul de  surate egale cu Justiția și Serviciile Secrete.