Vorbeam arar, nu eram prieteni, însă  îl prețuiam, îndeosebi după ce i-am citit capodopera Împăratul cu șapcă. Apropo, dacă vreți să cunoașteți cu adevărat intelighenția  neaoșă dintotdeauna, nu trebuie să ratați trei cărți – cea invocată deja, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească a lui Zigu Ornea și Lumea de mâine a lui Ion Biberi.  Și da,  uitasem tocmai memorabilele  Memorii  ale „mandarinului”  Petre Pandrea.

În urmă cu câteva luni ne-am întâlnit întâmplător în fața blocului său și am stat nițel la taifas. Slăbise ca niciodată și noul coronavirus îl îngrijora  teribil, așa încât  nu se despărțea de  masca medicală  și de mănușile de protecție. I-am propus să  facem un interviu pentru volumul  doi al Lumii de azi. „O lăsăm  pe altădată, acum sunt foarte ocupat, lucrez la altceva, iar eu scriu greu, fasonez fiecare propoziție cum nu-ți imaginezi”, mi-a răspuns abătut Radu Călin Cristea, fiindcă pe el îl pomenesc azi, aici.

Din păcate, interviul dorit de mine nu se va mai realiza  vreodată, dar opera lui Radu, un intelectual autentic, rămâne mărturia inteligentă, curajoasă și  completă a unor  vremuri tulburi și  ticăloase.

Dumnezeu să te aibă în pace !