Marcel Cone, fratele meu de aduceri aminte, îmi trimite niște fotografii proaspete de pe Valea Dunării. Ca în copilăria noastră, părelnică azi, ninge acum acolo, cu fulgi pufoși și dănțuitori. S-au înveștmântat în straiele dalbe pădurile de salcie și de plop, totul e un basm în lumea de dincolo de timpuri. Și peste noi s-a așternut omătul, nici el etern, nimic nu-i veșnic în iernile vifornice, nimic ! Iar viața ce este, dacă nu o succesiune de anotimpuri ? Alb, roz, verde și galben, culorile sorocite să ne însoțească de la naștere și până la moartea cea neagră… Oho, și ce zăpezi s-au pornit peste Teleormanul strămoșilor mei !
Cele mai citite articole
- Desfiinţaţi România ! (117.545)
- Iarăși despre lichele… (36.287)
- „Când, ca un milostiv, vei ședea Judecător…” (34.721)
- Orașul – cimitir (33.011)
- Cronica unei execuții publice (16.001)
- Dragul meu haștagist, (15.669)
- Homo homini… virus (10.469)
- Moartea Doctorului (9.380)
- Lăudătorii de ieri și de azi (8.051)
- Aurelia Panait – Poezii (7.968)
- „Florar” în Teleorman (7.860)
- De vorbă cu Alex Mihai Stoenescu – partea a șaptea (7.819)
- De vorbă cu Alex Mihai Stoenescu – prima parte (6.708)
- Pe malul Dunării (6.501)
- Oltul, la vărsare (6.280)
- Islazul troienit (5.723)
- De vorbă cu Alex Mihai Stoenescu – partea a cincea (5.651)
- Sunt indignat ! (5.517)
- De vorbă cu Alex Mihai Stoenescu – partea a treia (5.448)
- Gorila civică (5.120)