La 8 ani, în trimestrul al doilea al clasei întâi, m-am mutat la Cernavodă. Veneam de la lslaz, prima localitate din Oltenia, cum treci râul dinspre Turnu Măgurele. La bunici deprinsesem perfectul simplu al graiului și fel de fel de expresii ale locuIui. Am plecat cu ele cu tot în Dobrogea și asta a stârnit amuzamentul celorlalți. Eram privit ca o arătare ciudată, aterizată parcă de pe altă planetă. Când rugam insistent pe cineva, spuneam „’ai, mă, de, plimbă-mă și pe mine cu șalupa !”, de pildă. Și așa mă tachinau colegii de birou ai mamei…, „’ai, mă, de !” Ei râdeau, iar eu nu înțelegeam deloc motivul.
Cele mai citite articole
- Desfiinţaţi România ! (117.565)
- Iarăși despre lichele… (36.306)
- „Când, ca un milostiv, vei ședea Judecător…” (34.736)
- Orașul – cimitir (33.024)
- Cronica unei execuții publice (16.022)
- Dragul meu haștagist, (15.682)
- Homo homini… virus (10.485)
- Moartea Doctorului (9.398)
- Lăudătorii de ieri și de azi (8.063)
- Aurelia Panait – Poezii (7.996)
- „Florar” în Teleorman (7.871)
- De vorbă cu Alex Mihai Stoenescu – partea a șaptea (7.839)
- De vorbă cu Alex Mihai Stoenescu – prima parte (6.728)
- Pe malul Dunării (6.521)
- Oltul, la vărsare (6.306)
- Islazul troienit (5.734)
- De vorbă cu Alex Mihai Stoenescu – partea a cincea (5.664)
- Sunt indignat ! (5.527)
- De vorbă cu Alex Mihai Stoenescu – partea a treia (5.461)
- Gorila civică (5.130)