La 8 ani, în  trimestrul al doilea al clasei întâi, m-am mutat  la   Cernavodă. Veneam de la lslaz, prima localitate din Oltenia, cum treci râul dinspre Turnu Măgurele. La bunici deprinsesem perfectul simplu al graiului și fel de fel de expresii ale locuIui. Am plecat cu ele cu tot în Dobrogea și asta a stârnit amuzamentul celorlalți. Eram privit ca o arătare ciudată, aterizată parcă de pe altă planetă. Când rugam insistent pe cineva, spuneam „’ai, mă, de, plimbă-mă și pe mine cu șalupa  !”, de  pildă. Și așa mă tachinau colegii de birou ai mamei…, „’ai, mă, de !” Ei râdeau, iar eu nu înțelegeam deloc motivul.