Curtea pensiunii „Giulia” este plină de flori. Între ele, un portocal și-a colorat fructele în naramzat și le arată mândru nevoie mare unui  soare din ce în ce mai zgârcit. Ies din micul paradis și o iau  pe cărarea ce mă duce  în vale, primul meu amfiteatru școlar… La ceas de asfințit, mă tupilez în pădurea de sălcii și plopi și uit pentru o vreme  de pantristețe, de pandepresie, de pandalie…