„Nicio șoaptă nu mai umblă,
Oamenii strâng, rând pe rând,
Toate stelele din geamuri
Și pun lacăte la gând,
Oltul singur mai aleargă
Spre Islaz, spre unde-o ia,
Unde Dunărea-l așteaptă
Apele să i le bea”.

Nimeni nu cântă mai tulburător și mai înalt decât Ion Popa, din Izbiceni, versurile acestea scrise de Virgil Carianopol. Oltul la Izbiceni, așa se numește „mărgăritarul” rapsodului oltean, din al cărui miez sonor mă înfrupt mereu, ori de câte ori mi se face dor de Islaz. Dar niciodată nu răsună ca la vărsarea râului în Dunăre, lângă Chichinete, tărâmul meu de vrajă…

13140946_1073956079316882_1007895012_n     20160618_132819_resized    IMG_20160521_182635

  IMG_20160521_182647     IMG_20160521_183207    IMG_20160521_183218

 IMG_20160521_183610    IMG_20160521_183613

  IMG_20160618_132842