Ori de câte ori oficialii americani  țipau în gura mare că România e prea coruptă pentru ca oamenii lor  de afaceri să investească aici, chiar i-am crezut. Ca și alți compatrioți de-ai mei, visam cai verzi pe pereți. De pildă, eram convins că  injecțiile de capital străin sunt singura cale spre progres și emancipare. Târziu mi-am dat seama că totul n-a fost decât un pretext prin care marile corporații multinaționale  forțau autoritățile de la București să  le netezească accesul la profituri însemnate. Și la decizia politică a unei țări mai emasculate ca oricând. În realitate, veneticii voiau să se înstăpânească aici și să ne despoaie democratic. Ce neghiobie  să-ți imaginezi că odiosul capitalism mondial ne-ar vrea binele ! Ușor, ușor, politicienii neaoși au devenit slugile  ălora de-afară. Slugi cu durată de folosință determinată, cât le  erau utili cotropitorilor de catifea. Cu a căror  influență se făleau bizonii carpatini în scurta lor clipă de glorie pământeană. Când  nu au mai prezentat vreun interes, natantolii au sfârșit care în dizgrație, care în penitenciar. Deunăzi, după ce a încasat o chelfăneală zdravănă în propriul partid,  prostănacul clasei a venit la școală nu cu părinții, ci cu smardoiul cartierului. Unul pe nume Klemm, sosit de curând în colonie. Preț de câteva ceasuri,  caraghiosul Valeriu Zgonea s-a fudulit prin fața camerelor de filmat cu  înaltul protector. Manevra asta slinoasă l-a ajutat să reziste în fruntea Camerei Deputaților vreo două luni, iar  fraierii cu  drept de  vot au constatat (a câta oară ?) că adevăratul conducător al României este ambasadorul SUA. Care, apoi, i-a chemat  la raport pe șefii din Ministerul Public. Cică discuțiile  s-au referit la „continuarea colaborării în materia combaterii infracțiunilor trasnfrontaliere și a criminalității organizate, dar și la oferirea de sprijin în perfecționarea profesională a procurorilor români”. Știam că asistența juridică internațională are o procedură clară și că se realizează prin Ministerul Justiției,  nicidecum prin șefii  misiunilor diplomatice… Curios, am căutat să aflu câte astfel de întâlniri au avut la Washington ambasadorii noștri din urmă cu procurorii  americani. Niciuna… Și atunci ? Cum de-i permitem acestui ins  arogant și  plin de ifose să ne înjosească într-atât ? Dacă în locul yankeului era reprezentantul Moscovei, agențiile  internaționale de știri  ar fi luat foc, ambasadele occidentale ar fi reacționat dur, ce mai, toți ar fi privit cu profundă îngrijorare la amestecul grosolan în cearceafurile judiciare valahe. Dacă…

      Să trăiești într-o țară pe care nu o mai ai, mi se pare o tragedie fără seamăn. Orfan de țară, astfel mă simt de la o vreme.