Sătucul acesta uitat printre codrii de foioase se încăpățânează să reziste tiraniei  timpului. Cocoțate pe o costișă de deal, casele cele încă vii s-au pitit înapoia  tufelor de „Mâna Maicii Domnului” și de iasomie. Celelalte coșmelii, începând cu sediul Băncii Populare „Comoara rătezenilor”,  moarte de ceva vreme, zac în ruină, cotropite de bălării. Un paradis în paragină, cu parfum dumnezeiesc, o luptă inegală și tragică între om, pe cale de dispariție, și natură, la un pas să-și cucerească definitiv teritoriul originar. Vreo zece supraviețuitori se căznesc să mențină focul vieții în vatra de-o frumusețe tulburătoare și, oarecum, de prisos a Rătezului…