Geraiul miroase a nămol reavăn și a salcie crudă. Dunărea și-a luat  înapoi apele și s-a întors spășită în albia ei străjuită de plopi nevricoși. Raiul păsăretului este chiar sub ochii mei – berze, lebede, stârci, cormorani, lișițe, rațe și gâște sălbatice, prigorii, grive, rândunici, vrăbii, sticleți, pupeze, coțofene, cuci,  mierle, privighetori… În bălțile și pârâiașele  umflate de primăvara asta sturlubatică mișună bancuri zvăpăiate de pitroci, iar broaștele au înnebunit de-a binelea și orăcăie pe toate tonalitățile. N-aș mai pleca nicicând  de aici  și  chiar așa am să fac în ziua aceea  definitivă !