Eram încă la facultate când tovarășul Nicolae Ceaușescu semna Decretul privind unele măsuri pentru raționalizarea consumului de gaze naturale și energie electrică. În expunerea de motive se reținea că „economisirea la maximum a gazelor naturale și energiei electrice constituie o cerință prioritară, o îndatorire patriotică a fiecărui om al muncii, a fiecărui cetățean. Pentru desfășurarea normală a activității economico-sociale este necesară adoptarea unor măsuri ferme care să asigure un regim sever de economisire a energiei electrice și a combustibililor, introducerea unei discipline riguroase la toate locurile de muncă și eliminarea oricăror forme de risipă, aplicarea cu fermitate a celor mai severe sancțiuni împotriva tuturor celor care depășesc consumurile normate, care nu respectă reglementările în domeniul gospodăririi energiei și combustibililor.”[1] Și  urmau cele zece articole pritocite de Consiliul de Stat  al republicii, care prevedeau, între altele, reducerea cu 20 % pe lună a cotelor  de gaz și energie electrică, precum și sancțiunile în cazul încălcării  lor. De pildă, în cazul depășirii rațiilor prescrise se proceda, în unele situații,  la întreruperea definitivă a livrării  primului produs. Dar cireașa de pe tort o reprezenta interdicția „folosirii pentru încălzirea spațiilor din  toate unitățile socialiste de stat, cooperatiste și obștești  și din  imobile a oricăror aparate  consumatoare de energie electrică.” Cu toate astea, în camerele de cămin din Grozăvești, reșourile duduiau întru propășirea studențimii române, sub privirile îngăduitoare ale dascălilor veniți periodic în control de la centrul  universitar. Deh, cum să ne lase în frig și ceață taman pe noi, vlăstarele  viitoarelor cadre de nădejde ale societății  socialiste multilateral dezvoltate…. Așa că bancurile circulau deloc  planificat în mediul acela total  dezghețat și fără tragerea cuiva la răspundere (cel puțin eu nu am cunoștință de asemenea întâmplări). Peste vreo doi ani,  „cel  mai iubit fiu al poporului” a fost împușcat mișelește, la capătul unei barbare înscenări  judiciare, și legile care ne îngrădeau libertatea au devenit  amintire. Dar nu  definitiv,  căci perversa istorie a râs în hohote de noi și campania militară a muscalilor din Ucraina  a aruncat în aer piața de gaze naturale și  energie.  Cum s-a ajuns aici? Simplu, „oprirea livrărilor rusești ar putea crea o criză sistemică, devastatoare pentru economia germană și, indirect, pentru Uniunea Europeană în ansamblu. (…) Singura modalitate posibilă de a ne asigura că Germania respinge livrările rusești de energie este de a atrage ambele părți în conflictul militar din Ucraina. Acțiunile noastre continue în această țară vor duce inevitabil la un răspuns militar din partea Rusiei. În mod clar, Rusia nu va accepta presiunea masivă a armatei ucrainene asupra Republicii Populare Donețk fără un răspuns militar. Acest lucru ar face posibilă prezentarea Rusiei drept stat agresor și apoi implementarea întregului pachet de sancțiuni, care a fost deja elaborat. (…)

O reducere a aprovizionării cu energie din Rusia  în mod ideal, o oprire completă a acestei aprovizionări  ar duce la rezultate dezastruoase pentru industria germană. Necesitatea de a deturna cantități semnificative de gaz rusesc pentru încălzirea pe timpul iernii va agrava și mai mult deficitul. Blocajele în întreprinderile industriale ar provoca penurie de componente și piese de schimb pentru producție, o întrerupere a lanțurilor logistice și, în cele din urmă, un efect de domino.(…)

Nu numai că va oferi o lovitură devastatoare economiei germane, ci și întreaga economie a întregii economii a Uniunii Europene se va prăbuși inevitabil. De asemenea, se subliniază,  beneficiile companiilor cu sediul în SUA care au o concurență mai mică pe piața mondială, avantajele logistice și ieșirea de capital din Europa ar însemna să contribuie la economia Statelor Unite cu aproximativ 7-9 trilioane de dolari.”[2] Conform calculelor, „partidele verzi vor forța Germania să «cadă în capcană». Partidele verzi din Europa sunt descrise ca fiind deosebit de ușor de manipulat pentru a achiesa la planurile imperialismului american. «Precondiția pentru ca Germania să cadă în această capcană este rolul dominant al partidelor verzi și al ideologiilor europene».

«Mișcarea ecologistă germană este o mișcare extrem de dogmatică, dacă nu chiar fanatică, ceea ce o face să ignore destul de ușor argumentele economice», se scrie în document, dându-se exmplul ministrului de Externe al Germaniei, Annalena Baerbock, și ministrului Mediului, Robert Habeck, ca exemple de acest tip de politician.

 «Caracteristicile personale și lipsa de profesionalism fac posibilă presupunerea că le este imposibil să-și recunoască propriile greșeli la timp. Prin urmare, este suficient pentru a ne forma rapid o imagine mediatică a războiului agresiv al lui Putin – și vom face din Verzi susținători înfocați și duri ai sancțiunilor – un «partid de război». Acest lucru va face posibilă impunerea sancțiunilor fără obstacole.

Baerbock este, de exemplu, binecunoscută pentru că a declarat că va continua suspendarea achiziționării gazelor rusești chiar și în timpul iernii – indiferent de părerea alegătorilor săi despre această chestiune și de consecințele pentru populația germană. «Vom fi alături de Ucraina și asta înseamnă că sancțiunile vor rămâne, și pe timp de iarnă – chiar dacă devine foarte dur pentru politicieni», a spus ea la o conferință recentă la Praga.”[3]  Păpușarii  de pe Potomac au intuit perfect și  prețurile au explodat aiuritor, iar pedepsele aplicate rușilor au determinat o criză nemaiîntâlnită în istoria  modernă a omenirii. O goană contracronometru s-a declanșat la  auzul previziunii că prețul gazelor va crește de la 3500 euro per  mia de metri cubi la 5000  de euro până în decembrie 2022. Cel care a făcut apocalipticul anunț este chiar lunaticul Dmitri Medvedev (vicepreședintele Consiliului de  Securitate al Rusiei), atent să-și  încheie  postarea pe Telegram cu o urare cinică: „Salutări  călduroase!” Mujicul tot mujic, nu se dezminte în veci… Iar șeful său suprem ne-a trimis la basmele lor populare cu coada lupului care îngheață, din care, sincer, n-am priceput nimic[4]. De fapt, ceva, ceva am deslușit… Păi, mi-am adus aminte de Plaut, cu al lui blestem perpetuu: Homo homini lupus. Deodată, facturile au luat-o razna, spre stupefacția  populației din Europa, ieșită să protesteze în stradă, în Cehia, Anglia și Germania, deocamdată. Speriați de iarna ce va să vie, capii de locuitor au cerut ca țările lor să-și asigure contracte directe cu furnizorii de gaz, inclusiv cu Rusia. „Protestul din Piața Václav a fost organizat de forțe politice care sunt pro-ruse, care sunt apropiate de poziții extreme și sunt împotriva intereselor Republicii Cehe”, i-a urechiat premierul Petr Fiala pe  compatrioții săi „incorecți  politic” și cu asta, basta. Numai că, estimează destui, în lunile ce urmează sunt așteptate  demonstrații ample pe „Bătrânul Continent”. Până una, alta, din Elveția – dependentă de gazul rusesc în proporție de 47 % – ni se recomandă  să întrerupem  alimentarea cu energie electrică  circa patru ore pe zi în caz de necesitate și să ne spălăm la duș doi câte doi, fără recomandări suplimentare. Din dealul ce-l desparte iremediabil de propriul norod, Klaus Iohannis ne-a liniștit în stilu-i inconfundabil: „Pentru mine nu este nimic nou. Nu am niciodată o temperatură exagerat de mare în casă, nici temperatura apei calde nu este foarte mare. Electricitatea se folosește doar atunci când chiar trebuie, nu să iluminăm grădina. Sunt multe chestiuni mici care însumate se văd și la bani.” Cum de-a uitat să ne întoarcă la izmenele și la flanela de dinainte de 1989 ?… „Raționalizare, raționalizare !” se aude pretutindeni și brusc mă trezesc întrebându-mă  moromețian: „De ce dracu’  îl omorârăm pe Ceaușescu, fraților ?” Că tot la  decretele lui ajunserăm după  trei decenii de mărețe împliniri ale „agenturilor străine”, vorba răposatului…

„Vai, ce vremuri, frățioare, ne fu dat a mai trăi,

Un haloimăr ce, pe lume, cu mult rău se prăvăli,

Nici nu apucară frații ca să gate cu-nțepatul

(Căci, de SUS, ordinul fuse să se-nfigă-n ac tot natul,

Altfel, cum s-adune ștabii mormanlăul de bănet?…

Crești producția de borșuri și-o arunci în omenet,

Precum fu voința unei tanti, șefă piste tUE,

UrSulika, zisă Oama ce-are, la brusel, statuie

C-o inscripție pe soclu: «Să vă dăm la toți o… rimă!») 

Când deodată, preste toate, mai veni înc-un năcaz:

S-a tras heblul la buleftrici și la țeava cea cu gaz,

De rămase omenirea cu fitilul fleșcăit,

Toate s-au sfârșit deodată, e kaput, ne-am procopsit,

Vrei lumină, cetățene, iute, fără amânări ?

Pune mâna, i-ați opaiț și amnar și lumânări,

Și, în plus, ca o rezervă, pune-n kitul din dotare

Leduri multe-ntr-o cățuie, să se-ncarce de la soare;

Vrei căldură?… vax albina!, s-a dus timpul generos

Când ședeai ca pașa-n țoale, de-acum dârdâi cu folos,

Pui pe tine o jiletcă și-un costum de scânduri sfânt,

Astfel ești pe adaptare, și pe glod, dar și-n pământ,

Ia lumină de la Greta, responsabila cu globul,

Mișcă-te cu grije-n spațiu, ca să nu se surpe drobul,

Totuși, dacă ții, amice, să te lăfăi ca în rai

Scârmă-te la teșchereață, scoate zufa de parai,

Și nu colea dublu, triplu, ci… o mie-n sută, tată,

Drept aceea, cum s-ar spune: treaba-i cam decalotată!

Căci și la păpică rostul iacă s-a schimbat complet

Terminatu-s-a cu luxul de-a te da boss la bufet,

Vrei friptură de văcuță?… raus!, căci vita, printre fese,

Viciază atmosfera când, pardon, prinde-a se bese!

Prin urmare și de-aceea, de acum problema-i justă:

Pas cu barbekiu-ul, vere, mestecă sex de lăcustă,

Fiindcă gâza n-are gaze și nici gastro/enterită,

O strivești între măsele, că-i crocantă și belită!

Deci e cazul, cetățene, să-nțelegi de bunăvoie

Cum că-i vremea să ne-ntoarcem  la meniu gen tata Noe,

La acele vremuri eco, la cei patriarhi părinți,

Ce haleau mană cerească și striveau lăcuste-n dinți!

Deci, într-o modernă eră, serviți UE și-alte rime

Într-o fină paradigmă: PROGRESISM-LĂCUSTĂRIME!

Dar să vezi ce-alte fonfleuri ne mai cere, scurt, bruselu:

Cică să ne facem baie, ușurel, cu prosopelu,

Înmuiat o țâr, cu colțul, în ibricul pentru ceai,

Ca apoi să-l storci cu râvnă înapoi, ca să mai ai

Și pentru ce mai rămâne… higiena zona: oo…

(Că, de-un timp, Bossul din ceruri nu mai vrea deloc să ploo)

Căci precum ne agrăiește cu ardoare juna Greta

Apa-i scumpă, ca atare folosiți-o cu pipeta,

Pui o picătură-n barbă, sub buric dai cu scuipat,

Și freci bine cu săpunul până când s-a… prea/spălat!

Mai mult: să nu faci risipă prin metoda asta nouă,

Este net recomandabil dușu-n doi sau dușu-n două,

Totuși, să plusăm oleacă?… păi, n-ar fi un lucru bun,

Dușul cela să se facă alandala, la comun?

(E-o problemă, din păcate, căci demografia crește,

Dac-or naște și bărbații siamezi, Doamne-ferește!)

Dar cum o nenorocire e, de regulă, dublată,

Ca să își arate mușchii și putința încordată,

Ăi de-și zic că-s strănepoții unui ankăl, zis și Sam,

Ce-au bătut pământu-aiurea ca să țină lumea-n ham,

Ei, jandarii omenirii, scule mari cu bombardele

Care-au ras două orașe, de-a rămas doar praf din ele,

Încă umblă ca turbații, când încolo, când încoace,

Fac ce-i taie bibilica, nu au liniște și pace,

Și-au mai pus de o zaveră, de un show, gen Holly-Wood,

Pentru asta căutară un comediant zălud

Și îl instruiră-n taină colo-n școala, marca bushi,

Să se dea, ca pekinezul, înspre granița cu urși,

Zgândărindu-le bârlogul, astfel că ieși scandal,

Mai, mai, mai să izbucnească ăl măcel, zis mondial,

Din care –  fac ei bilanțul –  ar pieri anume genul

Celor ce trăiesc degeaba și consumă oxigenul…

Care e proprietatea doar a lor, e scris în stele,

(Au cam o juma de sută… înșirate pe drapele),

Drept aceea se-nțelege numai ei știu care-i mersul

Lumii și-or să stăpânească, pe vecie, universul!

Pentru ei nu-i nicio lege să-i oprească, prin urmare,

Ciocul mic, mergeți pe burtă și cerșiți-le-ndurare,

Fiindcă noii hitleri, iată, într-atât ce s-au gândit

Ca să schimbe omenirea și s-o dea la retopit !”[5]

Retopit? Sunt pesimist, întrucât retopirea ar presupune eliminarea de noxe în atmosferă. Bașca folosirea de resurse energetice…


[1] Scânteia nr.13830 din 7 februarie  1987

[2] Markus Anderson și Isac Bosman în articolul Raportul RAND – un fake cu ceva adevăruri (https://mail.google.com/mail/u/0/?ik=73366bc6a9&view=pt&search=all&permthid=thread-f%3A1745052463036420154&simpl=msg-f%3A1745052463…)

[3] Ibidem

[4] La începutul lunii septembrie 2022, Vladimir Vladimirovici Putin a amenințat Occidentul în stilu-i inconfundabil:  „Nu vom furniza gaze, petrol, cărbune, combustibil pentru încălzire – nu vom furniza nimic. Ne-ar rămâne un singur lucru de făcut: ca în celebrul basm rusesc, vom condamna coada lupului să fie înghețată”. (Reuters)

[5] Ioan Peia, Vremuri