Gărâna (Wolfsberg), Brebu Nou (Weidenthal), Văliug (Franzdorf)… Aici, până prin 1994, au trăit pemii, un termen  derivând  din „boemi” sau „boemieni”. Cu origini germanice și provenind din Boemia de Sud, ei s-au mutat  în Banat  în trei etape succesive, în 1823, 1827 și 1862, aduși de un negustor de lemne din Oravice, dar sfârșind ca grăniceri ai Imperiului Austro-Ungar la frontiera cu Țara Românească. După 1990 au plecat cu toții și ne-au lăsat vorba plină de obidă a unuia dintre ei: „Blestemat să  fie primul care și-a părăsit  locul natal!” Casele lor și-au găsit repede proprietari  și, Slavă Domnului !, specificitatea celor trei localități  a rămas neschimbată. Dar nu toate au avut norocul să supraviețuiască, Wolfswise (Poiana Lupului), de pildă, unde se desfășoară  festivalul  de jazz, nu s-a mai repopulat, iar azi e doar o amintire. Plimbându-mă pe străduțele pietruite ale așezărilor dușilor pemi, am avut senzația că sunt în străinătate  și, după  clipele  de uluială, m-am dezmeticit, eram în țara mea, Dumnezeu să ne aibă în pază !