Cernea cu toamnă la Islaz… O toamnă melancolică,  aurie și blândă ca mângâierile bunicii mele. Cernea cu o pulbere gălbui-stacojie peste luncă  și peste zăvoaie, peste amintirile mele,  peste lumea asta de pripas. Foșneau veșted  plopii și sălciile, suspinau  nostalgic  după vara abia isprăvită, Doamne, cum mai  suspinau ! Și miroseau a lumânări aproape stinse… doar Dunărea  curgea la fel, netulburată de trecerea anotimpurilor.

 

 

img_20161023_114947      img_20161023_114956    

img_20161023_114959     img_20161023_115006   

img_20161023_115214      img_20161023_115217    

img_20161023_115411      img_20161023_120005    

img_20161023_120011      img_20161023_121806   

img_20161023_121808      img_20161023_121818      img_4180    

img_4181      img_4176    

img_4177     img_4179   

 

img_4142      img_4158    

img_4159      img_4160     

 

img_4171     img_4172    

 

img_4174     img_4175