E încă soare la  Pontul Euxin, unde marea tălăzuiește melancolic… Briza nu s-a zbârlit  înspre noi, puținii rătăciți pe fâșia de nisip abandonată…. Pescărușii plutesc molcom prin aerul sărat și ne cheamă să-i urmăm în zbor… Niciun pământean nu se încumetă să le răspundă în amurgul blajin de noiembrie…

„De ce să pleci? Numai de-aici

S-aude a limpede cântare,

Ajunge ochii să ridici,

Și-un plai de aburi curge-n zare.”[1]


[1] Vasile Voiculescu, Se roagă iubita