„Viața mi-a oferit șansa de a fi judecător și mi-a lăsat, în același timp, șansa de a fi om”. Așa a declarat recent un judecător cu pantofi albaștri din România și cuvintele sale sunt cea mai frumoasă pledoarie pentru ființele cărora le-am încredințat puteri aproape dumnezeiești. Numele său, Camelia Folea din Blaj. Până mai ieri un magistrat anonim, astăzi un OM care are curajul să-și recunoască public această infirmitate.
Cele mai citite articole
- Desfiinţaţi România ! (117.565)
- Iarăși despre lichele… (36.306)
- „Când, ca un milostiv, vei ședea Judecător…” (34.736)
- Orașul – cimitir (33.024)
- Cronica unei execuții publice (16.022)
- Dragul meu haștagist, (15.683)
- Homo homini… virus (10.485)
- Moartea Doctorului (9.398)
- Lăudătorii de ieri și de azi (8.063)
- Aurelia Panait – Poezii (7.996)
- „Florar” în Teleorman (7.871)
- De vorbă cu Alex Mihai Stoenescu – partea a șaptea (7.840)
- De vorbă cu Alex Mihai Stoenescu – prima parte (6.728)
- Pe malul Dunării (6.521)
- Oltul, la vărsare (6.306)
- Islazul troienit (5.734)
- De vorbă cu Alex Mihai Stoenescu – partea a cincea (5.664)
- Sunt indignat ! (5.527)
- De vorbă cu Alex Mihai Stoenescu – partea a treia (5.461)
- Gorila civică (5.130)