După ce președintelui Klaus Iohannis  i s-a permis să intre în raiul din Rose Garden și să se pozeze cu sturlubaticul Donald Trump, pe adresa Cotrocenilor a sosit și factura cu cheltuielile distracției. Deocamdată doar 4 miliarde de dolari, costul unor rachete Patriot, cu care, cică, muscalii vor fi ținuți în Siberia lor. Deși mulți susțin că aparatura e second-hand, de la  israelieni, care își modernizează tehnica militară. Așadar, cum să nu ne laude americanii și să ne felicite  că am suplimentat  cota alocată apărării…

                                                            *

     Măsurile din programul de guvernare care vizau introducerea impozitului pe cifra de afaceri  și  majorarea salariului minim au stârnit  atâta îngrijorare în cercurile corporatiste, încât ne-am trezit cu bulevardele înțesate de tineri chitiți să reziste  la infinit. Cum și de ce, nu  erau în  stare să explice mărșăluitorii cu mintea încătușată, dar pe cine mai interesează adevărul, câtă vreme  ne-am delegat responsabilitățile civice și nu numai către alții… Așa că țopăiala politică a pesediștilor a sfârșit, în logica noii corectitudinii europene, prin chemarea premierului Mihai Tudose  la Bruxelles. Și totul s-a  tranșat în două mutări, ca la șah. Noi am renunțat la cele două extravaganțe, iar stăpânii ne-au deblocat  vreo 600.000.000 de euro… Ca să trecem vara asta pârdalnică și să ne băgăm mințile în  cap, aceasta-i noima istorioarei !

                                                            *

       De la un timp, lumea de aici și de aiurea, o parte, desigur, nu toată, a început să discute, cu  tensiunea crescută,  despre maleficul George Soros, un fel de Ginghis Han cu guler alb. Comparația nu-i deloc forțată, diferă numai gradul de civilizație. Sălbaticul ăla venea cu ceata lui călare și trăgea  prin  sabie populațiile cucerite, ăstălalt, la fel de lacom, călărește organizații întregi și fonduri financiare cu care  cotropește independențe și suveranități, destine naționale…

Nimeni însă nu îndrăznește să arate cu  degetul înspre sistemul  care face posibil un astfel de monstru. Căci nu sorosii sunt importanți, ci mecanismul hidos ce îi scoate la iveală și îi transformă în supraoameni. Capitalismul adică.

                                                            *

      Un amic îmi povestește o întâmplare  pilduitoare: „Prin ´90 lucram cu niște japonezi. Într-o zi, le-am spus că un bătrânel a găsit  pe trotuar un portofel cu o sumă mare de bani și s-a dus la poliție, unde a predat obiectul respectiv. «Ce ?, a izbucnit un asiatic aflat la masă. Dacă pierzi o asemenea sumă, înseamnă că  nu meriți să o ai. Cum s-o restitui unui netrebnic ?»”

         De luat aminte…

                                                            *

      Demult, imediat  după înfrângerea din cel de-al Doilea Război Mondial, în „Țara Soarelui Răsare”, Seikosha, fondatorul firmei Seiko, l-a vindecat de hemoroizi pe un slujbaș  al său. De fapt nu el, ci medicamentul procurat tocmai din Germania. Pe care ditamai patronul i l-a adus acasă suferindului, spre  surprinderea  tuturor. Norocosul și-a slujit cu credință șeful, iar acesta l-a recompensat  cu funcția de director. La împlinirea vârstei  de pensionare, el  l-a rugat pe Seikosha să-l mai păstreze în organigrama societății. „Nu se poate, știi că la noi nimănui nu i se acordă o astfel de dispensă, însă te fac grădinarul meu”, i-a răspuns  patronul. Cum adică, ce înseamnă batjocura asta ?, m-am revoltat în fața unui nipon cândva. „Voi, europenii, nu ne puteți înțelege, aveți alte repere culturale.  Hai să-ți explic ce favoare  i se făcuse tipului ăla. Un bărbat  are două plăceri în viață – femeile, la tinerețe și natura, la bătrânețe. Or, să încredințezi  o astfel de plăcere altcuiva e semnul celei mai înalte prețuiri.”

        Am tăcut rușinat,  nici nu-mi trecea prin minte. Bine, bine, nu m-am lăsat nici eu, dar prima plăcere o lași pe mâna altuia ? Interlocutorul meu a zâmbit misterios, e cu neputință să-i  pătrunzi pe asiaticii ăștia…

                                                            *

      Un medic român se întoarce de la o conferință internațională. „Din partea Angliei nu au venit  decât pakistanezi și indieni, îmi mărturisește oarecum mirat. Niciun etnic britanic ! «A venit și rândul nostru să ne servească ei ceaiul, că noi ne-am săturat !», s-a lăudat unul dintre ăștia. Era așa mândru, abia își mai încăpea în piele urmașul lui Gandhi, îl și vedeam întins pe canapea, înconjurat de slugile engleze.” E clar, omenirea își caută alte albii, alte reguli…

                                                            *

     Au apărut concepte, fenomene noi – streetdance, streetball, streetfood,  streetart… Strada a devenit, iată, locul predilect al gloatei, iar consumerismul deșănțat nu prididește  nimic  ca să scoată oamenii din casă. În curând vom avea  și streetsex, nu ? Transparență absolută.