„Un diplomat bun știe să… transforme unghiurile în curbe”, e de părere Simona Miculescu[1], președinta Conferinței Generale a UNESCO în perioada 2023-2025. Acum înțeleg pe deplin drumul sinuos al omenirii, unul desenat de diplomați… Vom apuca oare și timpul liniilor drepte în politica mondială? Chiar că sunt naiv, ca să nu zic nătâng!
Numai că destui se hazardează s-o creadă, că d-aia au votat un… matematician în fruntea țării. Din nefericire, ignoranții ăștia n-au observat că Nicușor Dan este el însuși o… curbă ! Una care nu duce decât într-o fundătură ce ne va costa enorm, dar cui îi pasă? Păpușarii din umbră își freacă a profit mâinile murdare și-și rotunjesc conturile bancare, ne-au învins iarăși !
Cât va dura farsa habar n-am, însă citesc un text ce se vrea premonitoriu, publicat pe pagina sa de Facebook de Dan Diaconu, și mă tem că autorul nu-i departe de adevăr…
„Am văzut aseară în reluare spectacolul macabro-prostesc al conferinței de presă ținute de bolnavul psihic de la Cotroceni. Un plictis absolut în care ocupantul ilegal al fotoliului prezidențial a ținut cu tot dinadinsul să ne repete sloganurile și imbecilitățile ideologiei impuse prin împingerea sa ilegitimă pe cea mai înaltă poziție a statului român. Cu toate că cei din spatele diliului se străduiesc din răsputeri să strecoare în discursurile sale elemente care să fie percepute de marea masă de români ca fiind «corecte» sau «pozitive», realitatea din intestinele statului e una extrem de dubioasă.
Vorbeam cu niște băieți mai subterani și-mi spuneau că sunt într-o zonă de alertă. Simt inconștient că s-a făcut o prostie mare, sunt speriați de posibila reacție a populației și, pentru a preveni o acțiune neașteptată, au întins la maxim teroarea supravegherii. Este o nebunie, caută orice posibil nucleu rebel și sunt disperați că nu găsesc nimic, în condițiile în care senzorii sociali le spun că nervii sunt întinși la maxim, aproape la fel de mult ca-n 1989. O asemenea lipsă de adeziune la «politica oficială de partid și de stat» le indică lor acțiunea unui actor străin pe care nu reușesc să-l identifice.
Eu, unul, le-am spus altceva, anume să se gândească dacă nu cumva acel actor străin, care se simte în fiecare clipă și-n fiecare respirație, nu cumva este nedetectabil deoarece și-au pierdut capacitatea de a-l detecta. Au părut interesați și mi-au cerut detalii. Cum e posibil așa ceva? Doar utilizează echipamente și tehnici de ultimă oră și, cu toate acestea, în afara unor prostii nu găsesc nici măcar ceva de tipul «teroristului islamist în șlapi și cu butelii». Le-am spus atunci că e mai simplu decât își imaginează ei: nu se uită unde trebuie, adică în oglindă ! Dacă s-ar uita în oglindă, ar vedea limpede actorul străin în plenitudinea lui. Au râs, dar n-au înțeles nimic.
Și, de aceea, o să le spun în continuare, în stilul meu direct, care-i problema și de ce se înfundă iremediabil. După lovitura de stat de anul trecut, întreg fundamentul statului român este complet dizolvat. Absolut nimic nu mai este legal, totul e o hoție și o uzurpare de la A la Z. Iată motivul principal pentru care, uneori chiar la nivel inconștient, oamenii nu mai ascultă ceea ce e oficial. Asta se întâmplă inclusiv în instituțiile de forță. Și astfel avem două forțe care se manifestă pe față: pe de o parte tendința centrifugă a oamenilor, care-i face să se îndepărteze sau să ignore decizia uzurpatorilor care-au cotropit statul român, iar de partea cealaltă o creștere a tiraniei exercitate de uzurpatori, convinși fiind că astfel «nici musca nu va scăpa nesupravegheată și, dacă e nevoie, arestată».
Doar că totul s-a așezat diferit. Înainte de a înțelege, hai să vedem care sunt elementele comune premergătoare căderii unei dictaturi. În ultima perioadă a unui astfel de regim, apar adesea fenomene interconectate care erodează fundamentul regimului și precipită căderea sa. Printre acestea se numără o creștere accentuată a nemulțumirii populare, manifestată de multe ori prin proteste și revolte spontane, declanșate de crize economice profunde, cum ar fi inflația galopantă, șomajul ridicat sau penuria de bunuri esențiale, care subminează legitimitatea liderului. Corupția endemică și abuzurile de putere devin tot mai vizibile, ducând la defecțiuni în rândul elitelor, inclusiv în armată sau în aparatul politic. Presiunile internaționale, sub formă de sancțiuni economice sau izolare diplomatică, amplifică instabilitatea internă, în timp ce pierderea controlului asupra informațiilor – prin răspândirea informațiilor reale prin rețele sociale și a presei alternative – expune minciunile regimului și mobilizează opoziția. Aceste elemente culminează, de obicei, într-un moment de cotitură, precum o lovitură de stat, o revoluție populară sau o tranziție negociată, marcând sfârșitul dictaturii.
Ce observăm la noi? Creșterea nemulțumirii populare este la cote greu de imaginat. Inclusiv în tabăra care a fost isterizată contra extremiștilor nemulțumirile cresc exponențial spre disperarea aparatului puterii. La ora actuală, indiferent de credințele indivizilor, există o unanimitate în ceea ce-l privește pe Mucușor: toată lumea e de acord că e un straniu care nu are habar pe ce lume e și care e pus acolo strict pentru că e manipulabil. Toată lumea e de acord că e un papițoi, un clovn total, care nu face altceva decât să se facă și să ne facă de râs la fiecare ieșire din birou.
Corupția endemică este deja vizibilă din avion. În condițiile în care șpăgile de un milion de euro sunt considerate mici, numai bune de a fi vânate de DNA, înseamnă un singur lucru: ucrainizarea României. Doar în Ucraina corupția este similară în intensitate, doar acolo se fură mai pe față decât la noi și în sfidare, la adăpostul stării de necesitate patronate de Zelenski. Și tot la fel ca acolo și aici întreaga putere este ilegitimă. Diferența e că acolo nu s-au organizat alegeri, în timp ce aici s-au furat alegerile.
Din punct de vedere diplomatic, România este izolată, fiind un cățel al Bruxelles-ului, dar unul mai murdar de rahat, cu care nu e bine să ieși în lume. De aceea, precum un cățel împuțit, Mucușor e luat pe post de servant de către Macron, sugerându-se că altfel nu ar putea avea acces în acele cercuri prin care mai ajunge. Inclusiv când e primit de un lider, e primit mai discret, pe ușa din spate, astfel încât să nu fie văzut deoarece nu e bine să fii văzut în prezența unor ilegitimi de acest tip.
Există însă o discrepanță față de teorie care îi disperă pe cerberii din umbră, anume absența opoziției. Lipsește opoziția? Dacă te uiți bine, la modul vizibil există doar o falsă opoziție, cea care e manipulată «pe la spate» tot de băieții veseli. Vechea tactică de a ține situația sub control cu o mână de fier, prin acapararea întregului spectru politic. Însă e ceva care nu cadrează deloc, anume Georgescu. Și știți care-i problema? Că nu Georgescu cel fizic e pericolul, ci acel Georgescu sădit în mentalul colectiv. Interzicându-l pe Georgescu, proștii din statul subteran n-au realizat că au creat un Georgescu invulnerabil și total distinct de Georgescu cel fizic. Absolut orice problemă ar avea omul simplu, indiferent de natura ei, a ajuns să aibă o cauză comună: eliminarea lui Georgescu. «Dacă ar fi fost Georgescu, nu s-ar fi întâmplat asta!» – spun oamenii. Inclusiv dușmanii săi de moarte rostesc cu dinții încleștați, raportându-se tot la Georgescu: «Hai, mă, puneți-l pe Georgescu să rezolve asta! Să vedem, poate sau nu?». Tipul acesta de raportare este incontrolabil, deoarece formează o opoziție difuză, cea pe care securiștii nu reușesc să o prindă. De ce? Pentru că nu se subordonează unui centru de putere. Nici măcar Georgescu cel fizic nu-l mai controlează pe Georgescu din mentalul colectiv. Georgescu cel colectiv deja are valențe aproape supranaturale.
Aici este elementul declanșator al furiei ilegitimului stat subteran care, pentru a rezolva problema, caută să-l elimine pe Georgescu cel fizic. Iar când spun eliminare, nu mă refer la condamnarea sa care, după cum se vede, este practic imposibil de a fi obținută pe căi normale deoarece NU EXISTĂ PROBE. Toate flexările statului subteran au fost unele strict de imagine. La fel cum este și aducerea lui Potra în țară. Ceva similar aducerii lui Popa din Indonezia, adică îl aduci ca să-l eliberezi până la urmă, dar sperând că prin aducerea sa vei declanșa emoții. Nu, nu se va întâmpla asta. De aceea singura modalitate de eliminare pe care o va lua în calcul statul subteran va fi cea fizică. O spun cât se poate de transparent deoarece știu cum gândește și acționează acest veritabil animal: instinctual, revanșard și fără a-și face procese de conștiință. De aceea, singura variantă pe care o va juca statul subteran va fi aceea a asasinării lui Georgescu. Ei cred că astfel vor «tăia răul din rădăcini», dar cred asta strict pentru că sunt proști !
De fapt, dacă e să fim corecți, voi mai adăuga ceva, anume că nu contează dacă Georgescu supraviețuiește sau e asasinat. Pentru ei, treburile vor merge iremediabil din prost spre și mai prost. Îi va cuprinde disperarea văzând cum crește nemulțumirea și cum tracțiunea lui Georgescu devine sufocantă. Și, așa cum v-am mai spus, puterea nu vine de la Georgescu cel real, ci de la celălalt Georgescu. În fața unui astfel de fenomen, generalii de carton din umbră vor lua decizia radicală, sperând ca astfel să rezolve problema.
Tocmai de-aici va veni furia și răzbunarea celuilalt Georgescu. Tocmai acesta va fi, cred eu, factorul declanșator al celui mai mare deranjament pe care l-a văzut România de la întemeierea sa. Și tot aici va fi fundația unei noi organizări statale, schimbate din rădăcini. Părerea mea este că anul viitor este cel de-al doilea și ultimul al actualei organizări de stat a României. Posibil să fie mai repede, posibil să mai întârzie, dar ceea ce respiră prin fiecare por este duhoarea de ilegitimitate a puterii actuale. N-ai cum să ai o putere coerentă în condițiile în care tu aduci pe cea mai înaltă poziție a statului o dejecție psihică, strict pentru că e manipulabilul absolut, pe care-l ții în lesă exact ca pe un animal de companie. Și strict de-aici vine întreaga fragilitate a și mai ilegitimului stat subteran autohton.
Ca să le stârnesc curiozitatea și mai mult voi mai afirma ceva, anume că schimbarea va veni din afara țării, dar nu obligatoriu de la ceea ce numesc ei un «actor statal». Dușmanul pe care îl caută nu e în țară, aflându-se în afara ariei lor de observație. E mult mai puternic decât și-au imaginat și mult mai puțin previzibil. N-au nicio șansă să-l identifice decât la momentul confruntării, atunci când va fi prea târziu. Și, din nou, voi mai afirma ceva, anume că ei – cei din umbră – se află în fața unei bifurcații și-și consumă energia analizând pe care drum s-o ia. N-au înțeles și nu vor înțelege că e o falsă bifurcație care duce în aceeași direcție. Exact așa cum a fost și cea din urmă cu un an, când au dat lovitura de stat. Iaca, treburile nu s-au calmat, ci s-au precipitat, iar inflamația s-a cronicizat, arătându-le inclusiv lor că au ales pe cel mai prost drum posibil.
Și, înainte de a încheia, voi mai face o observație. Râd cu lacrimi când citesc narațiunile stupide despre cum se bat securiștii cu cărămida-n piept arătându-le proștilor basme despre înfrângerea rușilor sau despre «dejucarea» unor tentative rusești de destabilizare. Micuților, n-o mai faceți pe vitejii profitând de faptul că rușii nu au niciun interes aici. Rămâneți discreți și ziceți mulțumesc! Nu de alta, dar dacă, Doamne, ferește!, ăia vor deveni interesați, e vai de fundul vostru, iar voi știți bine asta. Mai bine lăsați de-o parte narațiunile nereușite cu «actorii statali» și cu «războiul hibrid» că dacă vă lovește chiar și tangențial vreuna din ăstea două pălituri vă veți comporta ca gândacul de Colorado sub acțiunea DDT-ului. Stați naiba-n banca voastră și vedeți-vă onest de treabă, că știți bine cât de debalansată e situația ! Mai ales în condițiile în care nici voi nu știți câți mai sunteți ai voștri!
În încheiere atât mai spun: istoria deja a ieșit din manuale, petrecându-se sub ochii noștri. Începând de anul viitor vom fi martorii celei mai mari răsturnări din istorie. De fapt, deja suntem martori, dar noi efectiv nu ne-am dumirit încă”[2].
Așadar, să stăm de veghe și să așteptăm? Ce? Că nu văd nicio speranță în viitorul apropiat, jocurile par făcute pentru următoarea perioadă… Apoi, penetrarea tuturor structurilor statale de către Serviciile Secrete este atât de adâncă încât totul mi se pare în van ! Păi, cum va fi posibilă recuperarea acestor instituții importante, de vreme ce deținătorii lor neoficiali dețin întreaga putere? Or, cei care îi pot alunga sunt tot dintre ei… Sau numirea la postul din București a ambasadorului american să însemne momentul răsturnării actualelor rânduieli dâmbovițene ?
[1] În Q Magazine din noiembrie 2025
[2] Nu e istorie, e acum! Germenii revoluției care bate la ușă