„Clovnul” de la Casa Albă și-a pus în cap să câștige Premiul Nobel pentru pace, așa încât tot aruncă în aer țări și tratate internaționale!! În numele democrației și al libertății, bineînțeles… Mai apoi, se filmează pe unde îl taie nevoile și interesele publicitare, asigurându-ne că tocmai el, întruparea Dumnezeului pe pământ, va pune capăt războaielor respective !? Păi, nu astfel se obține râvnita distincție? Că de n-ar fi conflicte militare, n-ar fi nici împăciuitori, ce e greu de înțeles ? Mda, gagiul suferă și de boala cultului personalității, de parcă nu-i ajungeau celelalte maladii! Și când te gândești că noi, rumânii, ne-am văicărit exasperant că Nicolae Ceaușescu cerea să fie omagiat și lingușit fără număr… Bașca, l-am mai și asasinat judiciar ca să ne vindecăm, chipurile, de beteșugul contagios… Ne era mai ușoară o astfel de lașitate colectivă decât să ne privim în oglindă și să ne vedem stricăciunea de caracter !
Chiar că lumea a luat-o razna de tot și seamănă cu un ospiciu de nebuni… Bunăoară, Serghei Karaganov, președintele onorific al Prezidiului Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare de la Moscova, nu se sfiește să declare că „europenii au dat năvală peste noi de mai multe ori. Ultima dată, pe față, în 1941-1945, când 90-95% dintre țările europene au venit aici sub steagurile lui Hitler. Și este incredibil că acum, după toate înfrângerile suferite, nu și-au învățat lecția. Ei încă împing lumea spre un mare război. Cred că motivul este evident – eșecul total al elitelor europene. Iată de ce, când vorbim despre sfârșitul acestui război, ne referim nu doar la încetarea războiului din Ucraina, ci de eliminarea sursei acestui război, care este Europa cea rea, care, apropo, a atras de câteva ori Statele Unite în război și a fost sursa celor mai rele lucruri din istoria omenirii, inclusiv, firește, războaie mondiale, rasism, colonialism și multe altele.
Inclusiv ceea ce se întâmplă acum: ei au fost principala sursă a valorilor post-umane ale lumii iudeo-creștine. Am în vedere faptul că le-au exportat, au infectat parțial Statele Unite, iar acum noi luptăm cu acest lucru. Au încercat să ne infecteze și pe noi. Nu vorbesc despre toată Europa. Sunt mulți oameni demni acolo și chiar țări bune. Dar problema este că Europa se întoarce acolo unde a fost în ultimii cinci sute de ani. Și asta este sursa întregului rău din istoria omenirii”[1].
De-ar fi doar atât, dar nu-i, rusul atenționându-ne că „Europa se întoarce din nou la starea ei cea mai proastă. Și este sursa întregului rău din istoria omenirii. (…)
Sunt fondatorul Institutului Europei, și acum patruzeci de ani eram eurofil. După care i-am cunoscut mai bine și am devenit extrem de sceptic. Ei sunt niște ratați complet pe toate planurile – moral, politic, economic și așa mai departe. (…)
Iar acest lucru a fost oprit în anii 1960-1970. Încă de atunci, Europa s-a adâncit într-o criză profundă. Dar în acele vremuri, Uniunea Sovietică s-a prăbușit din diverse motive. Și Europa a crezut că epoca de aur va continua. Acum, însă, înțelege că această epocă de aur s-a încheiat. Și sunt disperați. Ei înțeleg că nu pot trăi pe banii altora. Și mai încep să înțeleagă că nu pot trăi sub umbrela protecției americane. Pentru că Statele Unite s-au săturat de ei, nu mai au nevoie de ei. Așadar, această pătură a globaliștilor, așa-numitele elite europene «liberale» sunt într-o stare de disperare totală.
În plus, există, apropo, procesul de anti-meritocrație. Mă refer la faptul că niciodată în istoria Europei nu am avut un nivel atât de scăzut al capacităților intelectuale în conducerea majorității țărilor europene – nu toate, dar aproape toate. (…)
Inițial, ei se gândeau la posibilitatea de a înfrânge Rusia, ceea ce a fost o iluzie fantastică. Dar totuși, unii oameni, din cauza incapacității lor intelectuale, vorbesc despre acest lucru. Ce înseamnă înfrângerea Rusiei? Dacă Rusia ar ajunge, vreodată, aproape de o înfrângere, asta ar însemna că Rusia va folosi arme nucleare și Europa ar fi distrusă fizic. Așadar, nici măcar nu se poate gândi la asta. Dar ei au vorbit despre acest lucru pentru că au nevoie de război pentru a-și justifica menținerea la putere, pentru a-și justifica existența. Dar acum nici măcar nu mai este vorba de înfrângerea Rusiei. Este vorba pur și simplu ca Uniunea Europeană eșuată să continue să existe, este vorba despre economia eșuată, pozițiile europene eșuate în lume. Întreaga lume râde acum de Europa, care, apropo, a fost unul dintre centrele cheie ale puterii mondiale, iar acum este doar un motiv de batjocură. Și, bineînțeles, nu vorbesc despre toată Europa. (…)
Europenii s-au degradat intelectual după așa-numita revoluție din 1968, care a distrus cea mai mare parte a educației europene. Iar din cauza anti-meritocrației sistemului democratic european modern, ei nu înțeleg sau nu sunt capabili să înțeleagă pe deplin ce se întâmplă. De asemenea, ei se complac în ceea ce eu numesc parazitism strategic. Ei cred că războiul nu va ajunge niciodată pe teritoriul lor. Au uitat ce este războiul și cât de oribil este, deși ei au fost sursa majorității războaielor din istoria omenirii. Acum nu se mai tem.
Prin urmare, una dintre misiunile Rusiei este, printre altele, să îi readucă la rațiune. Să sperăm, fără folosirea armelor nucleare, doar cu amenințarea cu folosirea lor. Și eu îmi critic guvernul pentru că este prea prudent și prea răbdător cu ei. Dar, dacă vor continua să sprijine acest război, sacrificând alte milioane de ucraineni și alții, răbdarea Rusiei, îndelunga răbdare a Rusiei, vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, la limite și va trebui să îi pedepsim sever – sperăm, într-o manieră limitată. (…)
Am în vedere faptul că ei au pierdut – din nou, nu toți, mai există oameni normali -, dar Europa și-a pierdut coloana vertebrală morală, politică și spirituală. Iar acum, după cum știți, majoritatea dintre ei și-au pierdut credința în Dumnezeu. Și și-au pierdut valorile normale, pierzând o mare parte din trăsăturile lor umane. (…)
Ei au dat naștere nazismului, care a fost anti-uman, și așa mai departe. Acum, ne-au oferit – pe voi v-au infectat într-o măsură mai mică – ceva absolut anti-uman: pierderea respectului pentru familie, pentru iubirea dintre bărbat și femeie, pentru respectul față de cei vârstnici, pentru patriotism și așa mai departe. Și, desigur, pierderea credinței în Dumnezeu. Ce mai este, atunci, Europa? Ce a mai rămas? Este o gaură morală. Firește, nu mă refer la toți europenii; există oameni normali. Dar nu pot discuta cu ei, pentru că le este interzis să vorbească cu noi. Iar dacă vorbesc cu noi, sunt chemați apoi la poliție sau la serviciile secrete. Așa că eu mai am, probabil, încă mulți prieteni în Europa, dar nu am niciun contact cu ei, pentru că elitele le interzic să vorbească cu noi, pentru că elitele îi pregătesc pentru război, cel puțin moral. Chiar dacă aceste elite nu sunt capabile să conștientizeze că, dacă în Europa va izbucni un adevărat mare război sau dacă războiul din Ucraina, pe care îl purtăm cu europenii, va continua, Europa nu va mai fi. Slavă Domnului, ne-am modificat doctrina nucleară, iar recent, președintele nostru – un om foarte prudent și foarte politicos – a spus ceva extrem de important. El a spus că dacă Europa va continua și dacă Europa va intra într-un conflict real, direct cu Rusia, nu va mai rămâne nimeni în Europa cu care să se poată sta de vorbă. Dar sper și mă rog să nu fim nevoiți să luăm o astfel de decizie. Dar, după cum am spus deja, Europa este sursa celor mai multe dintre rele și ea se întoarce la vremurile ei cele mai rele. (…)
Sunt belicoși. Unii oameni cred că problema Rusiei poate fi rezolvată ucigându-l pe președintele nostru. Singurul meu reproș la adresa președintelui nostru este că este prea prudent. Prea prudent și manifestă prea multă răbdare. Îl critic indirect, iar uneori chiar direct, ca în această discuție cu dumneavoastră. Dar ei vor pur și simplu, doar că, desigur, nu îl pot ucide… este doar o ură neputincioasă a unor oameni care și-au pierdut mințile. Dar, după cum știți, problema eliminării liderilor statelor străine este o problemă americană.
Dar ei alimentează ura față de Rusia ca niște bezmetici. Într-o oarecare măsură, eu sunt istoric; trebuie să spun că până și în Germania hitleristă nivelul propagandei anti-ruse, al rusofobiei, a fost poate mai mic sau, în orice caz, nu a fost mai mare – poate a fost mai mic sau cel puțin egal cu ceea ce se întâmplă acum în Europa. (…)
Să sperăm că acest lucru nu se va întâmpla. Dar atunci, firește, acest lucru va însemna că noi vom pedepsi – sper că nu Statele Unite -, dar Europa va fi ștearsă de pe harta omenirii. Ea ar trebui eliminată de pe harta geopolitică și geostrategică, pentru că este un obstacol.
Sper să nu fie pedepsită fizic. Deși încep să spun că acești idioți nu înțeleg nimic în afară de durerea fizică. Și timpul se scurge. Noi trebuie să urcăm pe scara escaladării. Iar dacă ei nu vor opri acest război absurd și ostilitatea din Ucraina și din jurul ei, atunci va trebui să începem să atacăm Europa cu arme convenționale, iar pasul următor vor fi valuri de lovituri nucleare. Sper că nu vom ajunge la asta, pentru că folosirea oricărei arme este un păcat, iar folosirea armelor nucleare este un păcat dublu și eu nu vreau ca Rusia să fie o păcătoasă atât de mare.
Toți suntem păcătoși. Și nu aș vrea să comitem încă un păcat. Dar, dacă va fi necesar, noi trebuie să eliminăm amenințarea europeană la adresa omenirii. (…)
Ei bine, un an. În primul rând, eu am îndemnat guvernului meu să escaladeze mai devreme. Dar președintele Putin este foarte religios și foarte prudent. Dar urcăm scara escaladării: ne-am modificat doctrina nucleară, am coborât pragul nuclear și ne consolidăm potențialul nuclear în Europa și în alte locuri.
Dar eu nutresc speranța că îi vom putea opri înainte de a trece pragul. După cum am spus, cred că Putin consideră că folosirea armei nucleare – și, apropo, eu cred la fel – este un păcat. Dar poate fi un păcat necesar pentru a salva omenirea. Iată de ce am îndemnat la o folosire limitată a armei nucleare împotriva Europei. Pentru că, în caz contrar, lumea se va rostogoli spre al treilea război mondial, spre care europenii ne împing pe toți. Am în vedere faptul că ei au făcut deja acest lucru de două ori de-a lungul istoriei, atrăgând Statele Unite. Voi, americanii, i-ați salvat de câteva ori.
În Primul Război Mondial noi am avut de suferit, dar apoi i-am salvat din nou, iar acum ei s-au întors la vechiul joc, iar noi trebuie fie să îi pedepsim, fie să îi ajutăm să își schimbe punctul de vedere. Nu este vorba că eu îndemn la schimbarea de regimuri, dar dacă europenii nu vor schimba aceste elite cu unele de orientare mai națională, cu unele mai responsabile, sunt condamnați. Dar eu detest acest gând, deoarece, din punct de vedere cultural, eu sunt european.
Desigur, ne îndreptăm în direcția Siberiei, ne îndreptăm spre Est, spunem – și sincer – că devenim o națiune eurasiatică sau ne întoarcem acolo unde istoria ne-a menit să fim: o țară eurasiatică. Dar ar fi trist să pierdem Europa. (…) Am scris despre acest lucru de mai multe ori: dacă am lovi Poznań, americanii nu ar răspunde niciodată. Americanii, oricum nu ar răspunde niciodată. Dar sper că polonezii, apropo, devin mai raționali. Ei înțeleg că se joacă cu focul și încearcă să se retragă din prima linie a acestui conflict. Dar alegerea mea este Marea Britanie și Germania. (…) Da, dar prima trebuie să fie Germania, pentru că Germania este sursa celor mai rele lucruri din istoria europeană. Dar sper să fie evitat acest lucru – am mulți prieteni germani. (…)
În momentul de față, în viitorul previzibil, este o sursă de mare putere atât pentru Rusia, cât și pentru China, iar prietenii noștri chinezi înțeleg acest lucru. Ce va fi peste 10-15 ani, nu știm. Așadar, posibilități sunt multe. Dar cea mai bună soluție a noastră este să ajungem la un punct în care patru mari puteri să lucreze împreună, stabilind reguli de comportament în lumea viitorului. Aceste patru puteri sunt China, Rusia, Statele Unite și India. Iar o astfel de configurație înseamnă, de asemenea, că vom echilibra – și trebuie să echilibrăm – superioritatea generală a Chinei față de Rusia. În această etapă, China este un atu fantastic; nu este o amenințare. Dar, pentru orice eventualitate, trebuie să creăm acest sistem cel puțin cvadrilateral. În plus, construim ceea ce numim Marea Eurasie. Aceasta este o rețea de relații unde China va fi echilibrată de marile puteri în interiorul Eurasiei, inclusiv India, Persia (Iran), Turcia, Rusia și altele. Am vorbit sincer cu chinezii despre necesitatea echilibrării lor. Le este greu să accepte acest lucru, dar încep să înțeleagă că este în interesul lor să creeze un sistem echilibrat în interiorul Eurasiei. La nivel global, însă, Statele Unite trebuie să fie jucătorul cheie, pentru că fără Statele Unite nu vom face față problemelor incredibile cu care ne vom confrunta în anii următori. (…)
Așa ne salvăm sufletul. Desigur, unii dintre compatrioții mei nu vor fi de acord cu mine, dar haideți să vă amintim dumneavoastră, mie și altora, sufletul nostru a venit din Est și din Sud. Am primit creștinismul din Palestina. Iar ortodoxia vă continuă adevăratul creștinism, deoarece catolicii s-au îndepărtat la începutul mileniului trecut. Ne-am despărțit de ei, dar noi toți suntem, desigur, creștini și frați. Suntem o țară foarte musulmană – 20% din populația noastră. Tot din Sud am primit asta. Avem, de asemenea, o puternică populație budistă, venită din Sud-Est. Iudaismul este, de asemenea, o religie recunoscută aici. În ceea ce privește sistemul politic construit de noi de-a lungul secolelor, l-am moștenit de la cel mai mare dintre toate imperiile – Imperiul lui Ginghis Han. Dar, firește, mulți ruși nu vor fi de acord cu mine, dar acesta este un adevăr simplu. Suntem un imperiu asiatic cu o influență culturală europeană foarte puternică, pe care cu toții o iubim și o respectăm. Nu vom renunța niciodată la ea. Dar nu suntem europeni, slavă Domnului ! Și începem acum să conștientizăm acest lucru. Deoarece călătoria noastră europeană, începută de Petru cel Mare din anumite motive – pentru că rămăseserăm în urmă tehnologic – s-a încheiat. Ar fi trebuit să se încheie acum 150 de ani. Se poate spune că a fost sursa multor nenorociri, inclusiv chestiuni precum războaiele mondiale, comunismul și altele. Acum, ne despărțim, dar sper, păstrând, în inimile și în gândurile noastre, trăsăturile moștenirii culturale europene, pe care o împărtășim cu voi. (…)
Americanii au jucat un rol foarte important în declanșarea acestui război, pentru că problema a început la începutul anilor 2000, când administrația americană a început să promoveze chestiunea ucraineană, pentru că se temeau de posibilitatea construirii unei alianțe continentale între Rusia și Germania. Ca atare, într-un anumit sens, americanii au fost și ei o sursă a problemei. În ceea ce privește propunerea administrației Trump, mie nu mi-a plăcut oferta făcută de domnul Trump, pentru că nu rezolvă problema reală. Iar problema reală este ostilitatea Europei, agresivitatea Europei. Dar în momentul de față, noi trebuie să folosim această oportunitate. Și apoi, știm cu toții, că președintele Trump este limitat în treburile lui interne, iar acum mai vedem cum propunerile lui sunt diluate din interior prin tot felul de eforturi venite inclusiv din partea așa-zișilor lui aliați. Putem încerca pentru o vreme să lucrăm cu propunerea lui. Poate că, într-un final, vom ajunge la o soluție a problemei. Dar această soluție este, așa cum am spus, Europa.
Din păcate însă, nu prevăd o astfel de posibilitate. Ca atare, chiar dacă noi oprim acest război, trebuie să fim pregătiți pentru reluarea lui, dacă nu este eliminată sursa. Iar aceasta este ostilitatea elitelor europene și dorința lor de a aprinde un război pe subcontinentul european. Să-i acordăm, totuși, o șansă lui Trump, deși nu sunt convins că vom avea succes în circumstanțele actuale. Știți mai bine situația internă din Statele Unite. Și, de asemenea, noi nu ne putem baza pe deplin, cu tot respectul pentru președintele dumneavoastră, pe el. În spatele lui se află o țară profund divizată. Are o opoziție uriașă. Și face jocuri ciudate, așa că, nu cred…
Eu sper că vom putea reglementa ceva, dar urmărim foarte atent cum administrația prezidențială a răpit liderul unei mari țări; urmărim foarte atent cum pușcașii marini americani acționează ca pirații în largul mării, capturând petroliere sub pavilion rusesc. Dacă toate astea continuă, va trebui să revenim la descurajarea dură.
Dar noi ne-am dori să avem, dacă nu relații cordiale, atunci relații bune cu Statele Unite și cu celelalte două mari puteri ale lumii. Dar să vedem dacă Trump va reuși ceea ce și-a propus. Cred că vrea, dar este oare el în stare ? Este un mare semn de întrebare. Așa că îi ținem pumnii strânși. Și haideți să fim absolut convinși: sperăm că este sincer, dar nu avem încredere în politica americană ! Iar într-o anumită măsură, propunerile sale arată ca o capcană dulce, pentru că nimic nu se schimbă – războiul continuă.
Zelenski sau alți oameni din Europa blochează acordul de pace. Și uneori se creează senzația, deoarece acest război continuă, că poate, Statele Unite nu vor dori, în ultimă instanță, să pună capăt acestui război. Atunci, va trebui să revenim la soluția pe care am menționat-o de mai multe ori. Iar asta înseamnă pedepsirea dușmanilor noștri europeni, cu înțelegerea – să sperăm – că Statele Unite se vor abține de a participa la un război nuclear în Europa”[2].
Brr, nu sună deloc bine, deloc !
Apropo de mascăriciul Zelenski, conul de umbră în care evenimentele planetare l-au aruncat ca pe o ghindă putrezită l-a determinat să-și piardă complet mințile. Ei bine, într-un exces de criză de imagine a sărit la beregata ungurului Viktór Orban, vinovat că ar bloca un ajutor de 90 de miliarde euro destinat Ucrainei. Așa că, de nu vor debloca porcoiul cu bani, își va trimite rakeții „să vorbească cu el, pe limba lor”…
Dinspre guvernanții de la București, nimic imprevizibil, aceeași atitudine de lachei ai istoriei, executanți zeloși ai tuturor ordinelor venite de la stăpânii vremelnici, mereu în afară, iar nu înlăuntrul granițelor. O Românie de-a pururea supt vremi, așa încât votarea în parlament a dislocării pe bătătura valahă de forţe și echipamente americane defensive, chipurile !, nu a mirat pe nimeni. Cum altfel, doar suntem scutlâcul partenerului strategic, nu ? Că nu aiurea ne-a complimentat deunăzi Donald Trump că am fi fantastici ! Fantastic de supuși și de umili, din păcate… Cică, în lămurirea dată de nevolnicul-încurcă-lume de la Cotroceni, „e vorba de avioane de realimentare, (…) echipamente de monitorizare și echipamente de comunicații satelitare, acestea din urmă în corelare cu scutul de la Deveselu. Subliniez faptul că aceste echipamente sunt defensive și subliniez faptul că ele nu sunt înzestrate cu armament propriu-zis, în termeni tehnici se spune că ele sunt echipamente non-cinetice. Ele vor fi (…) vor fi dislocate în baza Acordului de parteneriat dintre România și Statele Unite ale Americii. (…) Îi asigur pe români că nu au motive de îngrijorare, țara lor este o țară sigură, ba chiar mai sigură”. Într-atât de sigură încât vom fabrica drone, dimpreună cu vecinii ruteni, deveniți deodată frații noștri de cruce. Culmea, ni se și cere, de către una dintre multele și slinoasele vuvuzele mediatice din studiourile îndobitocirii neamului de prepeleci, că ar trebui să le învățăm datinile și obiceiurile, cultura, istoria, geografia, totul ! Parcă acum, în miezul evenimentelor internaționale, apare și mai clar motivul declanșării măcelului pravoslavnic, prin sacrificarea megieșilor din nord în scopul militaro-economic impus de la Washington.
De-ar fi atât, însă va urma la rând… Cuba și chiar că nu mai pricep o iotă din planurile „criminalului în serie” răscrăcărat în Biroul Oval…
Pfu, încotro ne îndreptăm, oare ? Într-adevăr, „situația mondială arată că ar putea fi un moment bun să începem să bem !” N-am zis-o eu, ci ditamai șefa diplomației UE, pârăta Kaja Kallas. Hai, noroc, fraților de pahar (ptiu, drace, cât p-aci să scriu … țoiu !!) cu uraniu îmbunătățit !
La naiba cu toate, o fărâmă de înțelepciune n-ar strica înaintea beției comunitare ! Cică „ordinea bună rezultă spontan atunci când lucrurile sunt lăsate în pace”… Asta o fi fost valabil în secolul IV î.H., pe vremea filosofului chinez Zhuang Zi, nu și azi, mama ei de nouă ordine mondială!
[1] În interviul acordat lui Tucker Carlson, comisarul.ro, 29 ianuarie 2026
[2] În interviul acordat lui Tucker Carlson, comisarul.ro, 29 ianuarie 2026