În 1997, am participat la Conferinţa Internaţională Anticorupție organizată la Lima, ocazie să-i iau un interviu avocatului american Neil Getnick (fost procuror, al cărui bunic matern s-a născut în… România), unul dintre cei cinci parteneri ai firmei „Getnick and Getnick”, cu sediul în New York.
„-Vă rog, domnule Neil Getnick, să aveţi amabilitatea de a prezenta succint specificul activităţii firmei dumneavoastră.
-Firma noastră are o activitate pe care o pot aprecia ca fiind unică în SUA, aspect determinat de categoria clienţilor: părți vătămate ale infracţiunilor de fraudă şi corupție. În afara acestor părţi – persoane fizice şi juridice, instituții guvernamentale -, societatea noastră nu-și oferă serviciile.
Aceasta nu înseamnă că nu am putea avea şi alți clienţi, inclusiv persoane acuzate de săvârşirea unor infracţiuni, dar evităm astfel de contracte dintr-un motiv destul de simplu şi care ţine de natura relaţiilor interumane. Întrucât, în apărarea intereselor clienților noștri, avem relaţii strânse cu instituţiile de aplicare a legii (poliţii locale, FBI, procuraturi locale şi federale etc.), cu care acţionăm de aceeaşi parte a baricadei, având un interes comun – anihilarea forţei distructive a delictelor penale -, consider că nu putem deveni «inamicii» instituţiilor respective pe frontul judiciar.
– Cum se realizează efectiv apărarea intereselor persoanelor vătămate de către firma dumneavoastră ?
– În momentul în care suntem contactaţi de o persoană vătămată, aceasta înseamnă fie că ea a suferit o pagubă, fie că ea doreşte să prevină producerea unui prejudiciu.
În primul caz, vom începe prin a efectua investigaţiile necesare pentru identificarea persoanelor vinovate de producerea pagubei şi, în general, a tuturor împrejurărilor care au făcut posibil un asemenea rezultat. După ce adunăm suficiente informaţii şi date care pot constitui probe, sesizăm organele abilitate – poliția şi procuratura – pentru a intenta acţiunea penală împotriva persoanelor vinovate. Din acest moment, conlucrăm cu poliţiştii şi procurorii, iar în faza de judecată asigurăm asistența de specialitate clienţilor noştri, ale căror interese le susţinem alături de procuror. Alegem întotdeauna calea legală cea mai potrivită – civilă sau penală -, încercând să prevenim pe viitor astfel de urmări, dar să şi asigurăm posibilitatea acoperirii prejudiciului: confiscarea parţială sau totală a averii, interzicerea de a mai defășura activitatea care a produs paguba, obligarea la despăgubiri, ca să dau doar câteva exemple.
– Dar nu ar fi mai simplu pentru client să se adreseze direct organelor abilitate ale statului, mai ales când acesta este o entitate guvernamentală ?
– Întrucât intervin aspecte practice decurgând din existenţa numeroaselor acte normative care reglementează o anumită conduită, este mult mai eficient, pentru client, ca altcineva, autorizat de lege şi cu o pregătire de specialitate, să-i reprezinte interesele, mai ales în faţa organelor statului.
În practică, poliţia şi procuratura americane demarează investigaţii doar în cazurile pe care le consideră absolut necesare, în limita resurselor financiare şi logistice disponibile, sau când este afectat un interes de ordin general.
Deoarece clienţii noştri acţionează în virtutea intereselor personale afectate, rolul nostru este acela de a convinge procurorul că are destule elemente pentru efectuarea investigaţiilor şi pentru a intenta acţiunea penală, acolo unde este cazul.
În realizarea acestui scop, colaborăm și cu agenţii particulare de investigaţii, cu experţi sau alte persoane şi instituţii care ne pot ajuta.
Vreau să înţelegeţi că exercitarea acestor atribuţii se desfăşoară numai în cadrul conferit de lege, noi neputând să ne substituim organelor specializate ale statului. Pentru a fi mai bine înţeles, o să vă dau câteva exemple.
Astfel, o firmă producătoare de computere din SUA a început să pună în vânzare anumite componente, care făceau să crească simţitor calitatea şi fiabilitatea aparatelor. La un moment dat, s-a descoperit pe piaţă că acele componente provin din alte surse și nu de la compania în cauză, motiv pentru care s-a apelat la firma noastră. Am început investigaţiile şi am stabilit că un angajat al companiei vindea pe ascuns, altei firme, componentele respective. Am urmărit discret activitatea acestuia, pentru a reuşi să depistăm întreaga filieră, scopul nostru fiind acela de a elimina de pe piaţă concurentul neloial.
Când am adunat suficiente probe, am sesizat procurorul federal şi FBI, care au infiltrat mai mulţi agenţi acoperiţi în reţeaua infracţională şi au reuşit, într-o perioadă foarte scurtă, să-i aresteze pe vinovaţi. Am obţinut, în acest fel, atât condamnarea persoanelor vinovate, cât şi eliminarea acestora de pe piaţa
americană, în virtutea legilor drastice care reglementează domeniul în cauză.
Un alt exemplu priveşte o instituţie guvernamentală care investeşte fonduri de stat într-un proiect de construcţii, lucrare ce va fi încredinţată unei firme al cărei patron delapidează fondurile alocate, folosindu-le pentru construirea unei locuinţe personale. O astfel de faptă poate fi denunţată poliţiei sau procuraturii”.
Într-o cameră de câțiva metri pătraţi, primarul unui orășel din Nepal se mândrește cu succesele sale, recunoscând sincer că este mai marele unei urbe fără corupți, grație eforturilor sale susținute, dar și conștiinței superioare a locuitorilor ce l-au ales. Întrebat despre numărul acestora din urmă, realizez că populaţia localităţii premiante ar putea încăpea la fel de ușor în sala în care ne aflăm[1]…
[1] Acest interviu este inclus în cartea mea Spovedania unui avocat