Robert Allen Zimmerman, alias Bob Dylan, născut în Duluth, Minnesota, din părinți emigrați din Odessa, a câștigat Premiul Nobel pentru… literatură. Cică muzicianul, prieten cândva cu bardul Allen Ginsberg, a creat noi expresii poetice în interiorul marii tradiții a muzicii americane, bla, bla. Limbajul de rumeguș al noii ordini mondiale.
Când ai o țară ca SUA în spate, și nu numai, orice este posibil, visul american încă trăiește. Mai avem să-l vedem pe „prădătorul sexual” la Casa Albă după noiembrie și gata, omenirea își va trăi sardanapalic metastazele. „Statele Americii formează o țară în care există treizeci și două de religii, dar numai un singur fel de mâncare – și acela prost”, a constatat demult Talleyrand. De unde să știe francezul, abil și iscusit, că peste ani patria libertății se va căpătui și cu un cântăreț înnobilat cu distincția rezervată… scriitorilor. Cine să anticipeze o asemenea grozăvie ?
Ce palmă dată scriitorilor, ce umilință, ce îmbrânceală în derizoriu a acestora, ce șut în fund ! Măcar Herta Müller și Dario Fo, alte erori programate ale găștii de la Stockholm, erau de-ai lor, mânuitori de condei. Într-o vreme în care nu se mai pune niciun preț pe frumusețea, pe meșteșugul scrierii, numele premiantului nu are de ce să mire. În actuala dialectică a corectitudinii politico-literare, propun ca la anul România să-i nominalizeze juriului nobelist pe Adrian Copilul Minune și pe Delia !… Adică, ce, manelistul n-a revoluționat liric melosul Balcanilor ? Iar blonda nu luptă întruna pentru drepturile femeilor de moravuri echivoce ?
*
Alaltăieri, înainte de prânz, plictisit și stingher, Klaus Iohannis a rămas pironit cu ochii în ecranul televizorului din palat. S-a încruntat pe loc. În țara lui, în țara lucrului bine făcut, viiturile măturaseră totul în cale prin Moldova. „Am dormit în pat cu apa!” l-a auzit pe un sinistrat răcnind și a simțit un nod în gât. Asta îi mai lipsea, de parcă nu-i ajungeau micile intrigi dâmbovițene. Dar te pui cu voința Domnului? De aceea s-a împăcat cu situația și s-a întors cu mintea la guvernul lui, criticat mai abitir ca niciodată. Brusc, breaking news-urile anunțau altă nenorocire. Un pui de urs a fost împușcat mișelește în Sibiu, în piața centrală. Sau undeva pe acolo. Cum naiba, chiar în orașul lui (al președintelui, se înțelege) ? Asta l-a înfuriat la culme, calmul lui prusac s-a spart bucăți, bucăți. Oricum, pe deasupra, lucrurile mergeau strună în Valahia, cel puțin așa i se susura la urechi. Așadar, nimic nu-l cerea în legătură directă cu opinia publică. Doar brutala ucidere a animalului îi bulversa agenda. Morțile oamenilor nu-l interesau, erau statistici și se încadrau în marja de pierderi planificate. Pe când lichidarea jivinei aducea rating și simpatia ong-urilor iubitoare de patrupede, nicidecum și de bipede. A comandat mintenaș o conferință de presă și a acuzat scrâșnind din dinți lipsa specialiștilor și a procedurilor în tranchilizarea sălbăticiunilor, de parcă nu el fusese primar aproape un deceniu în urbea de pe malurile Cibinului… Ce l-a împiedicat atunci pe edil să pună pe picioare astfel de structuri ? Mister și demagogie, populism gros. Dacă n-ar fi fost sărmanul ursuleț, poporul nu și-ar fi văzut conducătorul pe sticlă la ora aia, ce inundații, ce dezastre ? Altminteri, noroc că există televizorul, că altfel Klaus Iohannis n-ar afla ce se întâmplă în țara lui. Dar chiar o fi țara lui ?
*
Pruna e o fructă cu multiple întrebuințări. Ba la magiun, ba la compot, ba la tarte, ba la găluște, ba la țuică, mai ales la țuică ! Pruna poate fi dulce sau acrișoară, crudă sau coaptă, mică sau mare. În multe feluri poate fi o prună, nu și mincinoasă însă. Cel puțin așa cunoșteam până mai ieri, când regimul tehnocrat s-a hotărât să așeze în fruntea justiției o… prună. Nu orice fel de prună, bineînțeles, ci una altoită pe trunchi bruxellez, deși unii susțin că tulpina ar fi sorosiană. Cleveteli, ca pe buza Orientului… Ei bine, pruna cu pricina, după ce a sughițat că libertățile fundamentale sunt un moft, a mai și scos ditamai minciuna în fața stăpânilor de afară, curată blasfemie ! E prea directă și nu are experiență politică !, și-a scuzat poama șeful livezii de miniștri. Și uite așa, românii își vor da foc la pruni, revoltați de rodul stricat al toamnei guvernamentale.
*
În rest, țara o duce grozav. Racla Sfintei Parascheva ne va îndeplini toate dorințele și va ocroti în continuare urgisita vatră a lui Ștefan cel Mare, nimic nu-i va scăpa ! Păi altfel n-o plimbau prin dulcele târg al Ieșilor, pe străzile mântuitoare, soboare de popi burduhănoși și plutoane de oșteni ai armatei române, înarmați ca-n Afganistan. Credința trebuie apărată cu pușca și baioneta, Biserica a devenit un fel de Armată cu sutane și fără obligații fiuscale !
Eu o singură rugăminte am la moaștele cuvioasei – să-l ajute pe Adrian Copilul Minune să-i succeadă la Nobel lui Robert Allen Zimmerman, ce dacă e țigan ? Sau pe Delia, că nu e minoritară !