„Making America safe again !” urlă ca un apucat asasinul în serie de la Casa Albă, pupat pe brăcinar de turmele de lingăi, care, altminteri, se declară iubitori de… libertate și democrație. Vasăzică, o Americă sigură, dar cu ce preț? Cu prețul nesiguranței cuantificate în victimele și sărăcirea altora, bineînțeles, vinovați că nu li se închină necondiționat și nu le pun pe tavă bogățiile solului și subsolului ! Un modus operandi exersat de yankei cu știutul cinism de vreo șapte decenii, adică de când cu „Enola Gay”… Atunci, comunitatea internațională a aplaudat explozia atomică criminală a „națiunii indispensabile”, în loc să o condamne. Dar americanii salvaseră Europa de nazism, nu ? Și de învățarea obligatorie a limbii japoneze… Astăzi, aceeași lașitate, în ciuda antecedentelor judiciare ale urmașilor lui Colt, blestematul ăla de inventator al pistolului și întemeietorul cu adevărat al Statelor Unite. Lumea ezită încă să-i afurisească pe agresorii trumpiști și să le instituie embargouri, și să-i excludă de peste tot, și să le ceară socoteală, și să-i boicoteze necruțător, pe modelul restrictiv impus rușilor. A, și să le amintească vorbele unui chinez înțelept: „Naţiunile bine organizate numără voturile din urnele electorale. Naţiunile prost organizate numără cadavrele de pe câmpurile de luptă”[1].
Cu atât mai mult guvernanții și neguvernanții de la București, lacheii caraghioși și trepanați ai puterii psihopate de la Washington, tac complice. Locatarul de la Cotroceni a amuțit, absorbit, probabil, de vreo teoremă matematică sau de alte probleme universale… Oricum, bietul de el, ce să spună, ce să propună, că de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere ! Culmea abjecției, primarul Băluță a botezat un parc din sectorul lui chiar așa: „Donald Trump”, în aplauzele unui fitecine venit de dincolo de Ocean…
Apoi, nu-mi iese din minte Călin Penibilescu, pardon, Georgescu, scena e memorabilă ! Ei bine, invitat de Robert Turcescu în studio, marele și vajnicul suveranist a fost întrebat și despre gangsterul din Biroul Oval… Brusc, s-a așternut o tăcere adâncă, prevestitoare de o dezvăluire cutremurătoare. Telespectatorii așteptau cu gura căscată răspunsul, însă suspansul tot creștea. „Știți că eu am informații de la cel mai înalt nivel, informații sigure”[2], s-a urnit invitatul special. Pfu, gata vom afla lucruri nemaiauzite !, am exclamat nerăbdător. „Da, am informații că unii din Europa de Vest vor să mă lichideze fizic”, ni s-a confesat misteriosul personaj. Părelnic misterios, să nu mușcăm din momelile pe care ni le servește propagandistic ! „Totuși, eu v-am întrebat despre Trump”, l-a tras de mânecă moderatorul, uluit ca și noi, bineînțeles. „Da, vor să mă lichideze fizic, însă flacăra aprinsă de mine nu o vor putea stinge”, bla-bla-bla… „Insist, Trump…” s-a căznit iarăși amfitrionul să-l aducă în realitate. Zadarnic… „Haideți să ne preocupăm de situația din România, să-i lăsăm în pace pe alții !” s-a prefăcut că plouă șarlatanul politic (rogu-vă, îngăduiți-mi pleonasmul !), proverbial prin lozincile rostite cu suspectă senitătate. Păi, iată o mostră: „Ni s-a promis dezvoltare și am primit datorii, dependență și sărăcie. Astăzi după 35 de ani pe baza acestui model extractiv și distrugător de vieți, statul român este un stat sărac, slab și înapoiat. Care este soluția? Soluția există. Ieșirea nu este prin austeritate care este total, total nefondată, ci prin revoluția prosperității pe care o aplicăm doar prin economia reală și prin muncă productivă”[3]. Sau: „Independența noastră economică, prosperitatea națiunii trece prin capacitatea noastră de a produce și de a ne finanța singuri. Vedeți, în vremuri de necaz, omul vrednic rămâne singur în fața și împotriva răului și acest lucru ne împuternicește să înțelegem că trebuie să ne reîntoarcem la valorile milenare care ne-au ținut uniți și ne-au făcut puternici ca națiune: Dumnezeu, patrie, familie și onoare. Vă mulțumesc!”[4] Morala georgesciană? Una urduroasă: stăpânii mei sunt mai buni decât stăpânii voștri ! Eternul patriotism răcnit propagandistic din ușa birtului cu un scop precis: acapararea puterii ! La naiba cu mijloacele folosite ! Mda, „nicăieri nu e nici cea mai vagă urmă de schimbare. Cancerul timpului ne mănâncă. Eroii noştri s-au sinucis sau se sinucid acum. Deci eroul nu este timpul, ci atemporalitatea. Trebuie să ţinem pasul spre puşcăria morţii. Nu există scăpare. Vremea n-o să se schimbe”[5].
Minciuni debitate întru amăgirea electoratului și atât, sloganuri lipsite de conținut, forme fără fond, motiv să mă întorc la Sun[6] ăla, nu numai actual, ci și perfect adaptat la sărmana țară valahă: „Suntem zdrobiţi de forţa economică a Marilor Puteri într-o măsură mai mare decât dacă am fi cu adevărat o colonie. China nu este o colonie a unei naţiuni, ci a tuturor, iar noi nu suntem sclavii unei ţări, ci ai tuturor. Cred că ar trebui să fim numiţi hipocolonie”[7]. „Hipocolonia” România, iată adevărul de la care trebuie să pornim în reconstrucția noastră națională, să nu ne mai mințim cu fel de fel de gogomănii…
[1] Sun Yat-sen, citat de Paul Johnson în O istorie a lumii moderne , 1920-2000
[2] Citatele sunt aproximative, nu m-am învrednicit să transcriu dialogul de pomină.
[3] Nora Noapte, „De ce întrețin procurorii mitul «Călin Georgescu»”, în Q Magazine din martie 2026
[4] Nora Noapte, „De ce întrețin procurorii mitul «Călin Georgescu»”, în Q Magazine din martie 2026
[5] Henry Miller, Tropicul Cancerului
[6] Paul Johnson mai povestește în cartea sa că Sun Yat-sen i-a mărturisit „principalei sale gărzi de corp, un faimos evreu canadian căruia i se spunea Cohen «Două-Pistoale» (…), că adevăratul său scop politic era modest: «Eu vreau o Chină în care nu e nevoie să-ţi închizi poarta noaptea»”. Noi, ieruncile de la Gurile Dunării, o ținem deschisă și ziua și noaptea, de ne-au cotropit toți aventurierii și ne-au luat întreaga avuție…
[7] Sun Yat-sen, citat de Paul Johnson în O istorie a lumii moderne , 1920-2000