Vorbeam arar, nu eram prieteni, însă îl prețuiam, îndeosebi după ce i-am citit capodopera Împăratul cu șapcă. Apropo, dacă vreți să cunoașteți cu adevărat intelighenția neaoșă dintotdeauna, nu trebuie să ratați trei cărți – cea invocată deja, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească a lui Zigu Ornea și Lumea de mâine a lui Ion Biberi. Și da, uitasem tocmai memorabilele Memorii ale „mandarinului” Petre Pandrea.
În urmă cu câteva luni ne-am întâlnit întâmplător în fața blocului său și am stat nițel la taifas. Slăbise ca niciodată și noul coronavirus îl îngrijora teribil, așa încât nu se despărțea de masca medicală și de mănușile de protecție. I-am propus să facem un interviu pentru volumul doi al Lumii de azi. „O lăsăm pe altădată, acum sunt foarte ocupat, lucrez la altceva, iar eu scriu greu, fasonez fiecare propoziție cum nu-ți imaginezi”, mi-a răspuns abătut Radu Călin Cristea, fiindcă pe el îl pomenesc azi, aici.
Din păcate, interviul dorit de mine nu se va mai realiza vreodată, dar opera lui Radu, un intelectual autentic, rămâne mărturia inteligentă, curajoasă și completă a unor vremuri tulburi și ticăloase.
Dumnezeu să te aibă în pace !