În vara anului 1939, la 13 august, pe stadionul Veseliei (acum Electromagnetica) care aparținea Ministerului Muncii, s-a organizat o petrecere câmpenească a muncitorilor din industriile de pielărie și încălțăminte. Cum era tradiția, a fost aleasă și „Regina Muncii”, o oarecare Elena Petrescu, textilistă la fabrica „Jaquard”. La final, câștigătoarea a spus doar atât: „Mulțumesc proletariatului conștient de eforturile făcute pentru apărarea libertății. Cerem pâine și dreptate, intrarea în legalitate.” Între admiratorii din mulțime, un tinerel subțirel și nu prea înalt1, aplauda vădit tulburat. Numele său ? Nicolae Ceaușescu. Avea 21 de ani și cunoscuse deja rigorile legii penale, fiind un comunist turbulent. În 1933, la numai 15 ani, fusese arestat întâia oară, iar în iunie 1936 Tribunalul Militar Brașov2 îl condamna la 2 ani închisoare, o amendă și 1 an interdicție de a părăsi comuna natală Scornicești. Înainte de agapa muncitorească, Tribunalul Militar București îl găsise vinovat, dar în contumacie, și-i aplicase încă o pedeapsă de 3 ani (va fi prins abia în 1940 și va fi încarcerat la Jilava). Nu peste multă vreme, în 1946, el va ajunge deputat de Olt3, iar în 1947 se va căsători cu „Regina Muncii”, pe care o va transforma mai târziu în… Regina României. Se încheia astfel idila începută pe plaiul Veseliei…
S-au scurs din 1939 cogeamitea anii, vreo 79 la număr, momentul acela istoric nu-i imortalizat în niciun fel, puțini îl știu, de altfel. În alte țări, oficialitățile ar fi făcut mare tărăboi pe seama istorioarei cu pricina, astfel încât turiștii să se îngrămădească să viziteze locul legendar. Stadionul este încă în picioare, a scăpat, deocamdată, de lăcomia samsarilor imobiliari. Pe terenul încă bine îngrijit de niște gospodari cu inimă, învață tainele fotbalului grupele de prichindei ale unor școli particulare. În lipsa maidanelor de altădată, micuții vin aici și visează să devină Messi sau Ronaldo. Părinții îi veghează ocrotitor din tribună și nădăjduiesc că odraselele lor vor cunoaște gloria și bogăția. Împlinirea prin sport.
Mă uit atent la puișorii ăștia de om. Câțiva dau semne de obezitate, alții aleargă împiedicat, doar doi-trei sunt mai răsăriți, cu deprinderi pentru performanță. Sunt și ei victimele tehnologizării, prizonierii telefoanelor inteligente și a rețelelor de socializare. Acolo, sigur, zburdă în voie, pe când mingea îi încurcă, îi stingherește. Dar ei sunt inocenți, noi, părinții, i-am mânat pe o potecă înfundată, din dorința noastră bolnavă de a le oferi o viață ușoară.
Pe o latură a gardului împrejmuitor, a înflorit un cireș sălbatic. Este de-o frumusețe păgână pe fundalul clădirilor jerpelite. Aerul miroase a dulceață, a vrajă. Cândva, pe postața aceasta de iarbă, junele Nicolae Ceaușescu, cam necioplit și bâlbâit, se amoreza maladiv de Elena Petrescu, „Regina Muncii”… Povestea se nimerise pe vremea în care proletariatul cerea pâine și dreptate… Azi, proletariatul a dispărut ireversibil, însă avem pâine pe toate drumurile. O bucățică numai este românească, restul provine din Turcia… Cât despre dreptate, „Supuși la ordine. Să trăiți !”…
–––––––––––––––––––
1În foaia de transfer a penitenciarului Braşov, din 1936, Nicolae Ceauşescu este descris astfel: „statura 1m, nasul mic, gura mijlocie, bărbie ovală, faţă ovală, părul blond, atitudine corporală, mijlocie.” (Gândul din 26 ianuarie 2011).
2Conform unei chitanțe emise de penitenciarul Brașov, efectele deținutului Nicolae Ceaușescu la mutarea sa la Doftana constau în „Zeghe, Nădragi, Cămăşi, Ismene, Opinci, Bonetă şi Fiare de picioare – 1 pereche.”
Tot de atunci datează şi un raport al gardienilor Mihai Gheorghe, P. Vasile şi Militaru Ilie în care i se aduc la cunoștință condamnatului închisorii următoarele fapte: „În dimineaţa zilei de 20 februarie 1937, pe la orele 8, deţinutul Ceauşescu Nicolae a început să strige cuvinte insultătoare la adresa Dvstră şi pe noi făcându-ne călăi şi bătăuşi spunând că nu ştim ce facem. Iar deţinutul Balog Ion, trecând prin faţa celulei lui şi spunând să nu mai stea la fereastră a început să provoace toată secţia şi să mă insulte cu cuvinte murdare că sunt călău şi nu ştiu ce fac, dând şi co bucată de geam în cap. Vă rog să binevoiţi a lua măsuri şi ai pedepsi fiind cei mai instigatori din secţie. Supuşi la ordine. Să trăiţi.” (Gândul din 26 ianuarie 2011).
3Într-un raport al Siguranței din august 1950 se menționa că „În timp ce a fost Deputat, a venit foarte rar în judeţ şi nu a realizat nimic remarcabil. Tatăl său, Andruţa Ceauşescu, a fost primar şi scos ulterior fiind nepregătit politiceşte şi fiind beţiv. Este slab orator şi organizator.” (Gândul din 26 ianuarie 2011).