Cum ne dă un fost procuror lumea înapoi

Când o fi având Marian Nazat timp să scrie? Timp sufletesc, nu fizic, pentru că viața lui de   avocat celebru e plină de instanțe și de oameni în zeghe, de pe urma cărora te întorci seara cu inima pustiită acasă. Numai la poezia și frumusețea lumii în care trăiești nu-ți stă gândul! Și, ca fost procuror, știu bine ce spun. Adevărat, nu atât de bine ca fostul procuror Marian Nazat, celebru și el acum vreo 30 de ani.

Și totuși adevărata vocație a avocatului de succes de azi este scrisul. Când va ieși la pensie, dacă va ieși vreodată, Marian Nazat o să-i sperie pe mulți scriitori de profesie cu succesul cărților sale. O face încă de pe acum. Sunt, recunosc cu sinceritate, unul dintre cei speriați. Doar că mie îmi face bine sperietura de care sufăr. Și nu pentru că Marian Nazat mi-este prieten. Și nici pentru că suntem amândoi teleormăneni. Ci din pricină că, citindu-l, mă văd mereu, cum se zice prin părțile noastre, pus la ambiție. Ambiția de a scrie mai bine, de a-l ajunge, pe cât posibil, din urmă. Câteodată, îmi iese. De cele mai multe ori, nu. Lui Marian Nazat îi iese întotdeauna. Volumul Lumea de azi în aproape 16 interviuri, apărut la EdituraRAO, este cea mai nouă dovadă în acest sens.

Te-ai aștepta ca-n interviurile din carte întrebările să-l trădeze pe procurorul din trecut sau măcar pe avocatul din prezent. Ele sunt puse însă de un jurnalist foarte dibaci, cu toate că n-a lucrat niciodată în presă. Mai bine zis, de un jurnalist-scriitor care știe, când așterne cuvintele pe hârtie, să-și folosească și mintea, și inima. Deși lucrează cu materialul realității, Marian Nazat e, în toate cărțile ce-i poartă semnătura, scriitor de literatură. De literatură bună. Chiar excepțională, în multe dintre pagini. Îl ajută, ce-i drept, în cartea despre care facem vorbire, și cei luați la întrebări, care nu sunt chiar fitecine.

Iată, în ordinea cuprinsului, numele lor: Ion Cristoiu, Alexandru Athanasiu, Cornel Nistorescu, Valeriu Stoica, Filip Florian, Marius Tucă, Ștefan Cazimir, Florentin Țuca, Vladimir Bogdan Iarema Brylynskei, Octavian Știreanu, Sorin Poclitaru, Gheorghiță Ciocioi, Teodor Ilincăi, Lucian Avramescu, Florian Saiu și însuși autorul cărții. Nicio întrebare nu este plictisitoare. Niciun răspuns nu te lasă indiferent. Dimpotrivă, te ia de mână și te duce în viața gândurilor celui ce îl rostește.

Îi cunosc pe destui dintre cei intervievați. Am aflat, răsfoindu-le răspunsurile, lucruri pe care nu le bănuiam despre ei sau despre locurile unde s-au născut. Bunăoară, n-aș fi crezut în ruptul capului că Nistorescu este un mare nostalgic. Și că nu există lună în care să nu meargă măcar o dată în satul natal, din județul Hunedoara. Tot așa, nu știam, dacă nu-mi spunea conjudețeanul Gheorghiță Ciocioi, că există un Teleorman și-n Bulgaria, un Teleorman istoric, aflat, în prelungirea celui românesc, dincolo de Dunăre.

Lumea de azi, cea pe care o ia la întrebări Marian Nazat, este, oricât ni s-ar părea de urâtă, neașteptat de frumoasă. Iar cartea ce-i este consacrată îi seamănă întru-totul. Să tot trăiești într-o astfel de carte! Să tot citești despre o astfel de lume!