În 1983 eram în anul I al Facultății de Drept din București. Înaintea primei sesiuni, doi ziariști de la Universitatea comunistă au dat o raită prin amfiteatre și au cules impresii. Unul dintre reporteri se numea Lilian Zamfiroiu, atunci student, mai târziu șef al Institutului Cultural Român. Celălalt, George Iancu, turnean de-al meu, un condeier talentat în adolescență, dar care n-a confirmat la maturitate. A ieșit un material de o inocență imposibil de regăsit azi, într-un timp al contestării vindicative…