La finalul anului 2017, la editura Rao, a apărut volumul de interviuri Lumea de azi, semnat de Marian Nazat. Avocatul şi scriitorul a discutat cu personalităţi culturale precum Augustin Buzura, Radu Paraschivescu, Dan Caragea, Simona Trifu sau Dumitru Vasile-Delceanu. Într-un interviu acordat ziarului Adevărul1, Marian Nazat spune că primordial a fost criteriul exemplarităţii şi complexităţii carierei invitaţilor săi.
Interesul lui Marian Nazat pentru interviuri vine din curiozitatea, din dorinţa de a afla ceva nou, sau din dorinţa de a înţelege mai bine ceea ce ştia deja, un reflex, poate, al procurorului de altă dată, după cum a explicat acesta într-un interviu pentru Adevărul.
Criteriul alegerii personalităţilor pe care le-a intervievat este unul al exemplarităţii şi complexităţii carierei acestora. Totuşi, a fost interesat ca oamenii cu care discută, nu doar să ştie cum să o facă, ci să aibă şi „curajul destănuirii”.
În cele din urmă, au contat şi afinităţile care îl leagă pe autorul volumului de majoritatea celor intervievaţi sau de opera lor. „Este esenţial să rezonezi cu interlocutorul, altminteri n-ajungi la acele unghere tainice din care să scoţi la suprafaţă pepitele de aur ale sufletului fiecăruia”, crede Marian Nazat.
– Ce anume vă atrage la ideea de a intervieva pe cineva?
– Curiozitatea, dorința de a afla ceva nou, ori de a înțelege mai bine ceea ce știam deja. Poate că este reflexul procurorului de altădată… Poveștile oamenilor – nu ale tuturor, desigur ! – sunt fabuloase, iar unele sunt pur și simplu adevărate lecții de viață. Interviul înseamnă cucerirea unui teritoriu străin, pe care apoi cititori îl vor ocupa, cel mai adesea pașnic. Sigur, există și ocupanți belicoși, însă renunțarea la propria intimitate presupune și astfel de riscuri.
– Pe ce criterii ați ales personalitățile cărora le-ați luat interviuri?
– Criteriul exemplarității și complexității carierei invitaților mei a fost primordial. Augustin Buzura, Iosif Boda, Alex Mihai Stoenescu, Radu Paraschivescu, Stelian Tănase, Nicolae Dan Fruntelată, Ștefan Mitroi, Sever Voinescu, Dan Caragea, Simona Trifu, Viorel Roș, Ion Panaitescu și Dumitru Vasile-Delceanu sunt personalități indiscutabile în domeniile lor de activitate și din această perspectivă o astfel de experiență merită împărtășită publicului larg. În ceea ce-l privește pe Freddy Gârbaci – cel mai tânăr invitat al meu –, el va deveni, n-am nicio îndoială, un nume de referință în proza de la noi. Deja, romanul său Paraclet a reprezentat un eveniment special în literatura ultimilor ani. Un intelectual de mare forță și profunzime, de o vastă cultură, un scriitor pe care critica de specialitate nu-l poate ocoli. Există și o excepție, Ioan Peia, poet necunoscut opiniei publice, deși talentul și spiritul său adânc l-ar îndreptăți la o largă recunoaștere…
Singurul dialog fictiv, dar nu pe de-a-ntregul, este cel cu Radu Cosașu. Răspunsurile sunt ale sale, însă adunate de mine cu migală din două cărți –Cinci ani cu Belphegor. Mătușile din Tel Aviv și Viața ficțiunii după o revoluție. A fost un exercițiu de admirație pentru un om pe care îl prețuiesc nespus și iremediabil.
Dar nu numai cariera lor a contat în această alegere. M-a interesat ca oamenii cu care vorbesc să fie în stare să spună ceva (și nu oricum !), să aibă curajul destăinuirii. Fiindcă sunt destui inși cu biografii admirabile, însă capacitatea lor de a transmite emoții, frământări, pilde etc este limitată. Or, eu am nădăjduit ca din dialogurile acestea să proiectez imaginea lumii de azi, cu toate contradicțiile și zbaterile ei, cu luminile și umbrele ei. Voiam oameni cu păreri diferite, astfel încât diversitatea lor să creeze imaginea unui întreg.
Să nu uit apoi afinitățile care mă leagă de majoritatea celor amintiți mai sus, de ei sau de opera lor, este esențial să rezonezi cu interlocutorul, altminteri n-ajungi la acele unghere tainice din care să scoți la suprafață pepitele de aur ale sufletului fiecăruia.
– Ce v-a determinat să luați discuțiile cu acești oameni și să le grupați într-o carte? În viziunea dumneavoastră, de ce sunt importante astfel de grupaje de interviuri?
– Izolate, interviurile devin perisabile, pe când gruparea lor într-o carte le conferă o anumită trăinicie. Fiindcă Lumea de azi nu e doar o simplă culegere de convorbiri ! Lumea de azi este o filă de istorie recentă, un rezumat al ultimelor trei decenii de viețuire românească. Din acest volum aflăm, de exemplu, cum au fost judecați membrii Comitetului Politic Executiv al PCR, cine erau de fapt judecătorii soților Ceaușescu, ce s-a întâmplat în decembrie 1989, la Berevoiești ori la mineriade, ca și în Piața Universității în 1990… Iar aici avem părerile unor persoane implicate direct, nu ale unora care au citit despre evenimentele respective. Mai aflăm și ce înseamnă astăzi statul de drept, Justiția „câmpului tactic” și câte altele din sălile pașilor pierduți… Nu este ocolită nici soarta intelectualului sau a cărții, ori a sufletului în epoca societății multilateral globalizate. În cele din urmă, dialogurile reconstituie o Românie nefardată, inclusiv a președinților care s-au succedat din 1990 încoace.
Mă întrebați de ce sunt importante aceste grupaje de interviuri. Cred că tocmai ce v-am răspuns. Risipite prin ziare ori în nemărginirea primejdioasă a internetului, interviurile și-ar fi pierdut din forță, din impact, ar fi rămas niște voci izolate. Pe când așa, reunite, ele crează un tablou unitar în stare să ne ajute să ne înțelegem pe noi înșine, trăitorii unor timpuri pline de confruntări, paradoxuri și diversiuni. De aceea le mulțumesc tuturor invitaților mei, atât de generoși și de dispuși să se lase „descusuți” într-o perioadă a desolidarizării și însingurării individului. Le sunt recunoscător că mi-au încuviințat să-mi pun numele pe o carte scrisă de ei, la urma urmei, o carte a cărei lectură ar trebui să fie obligatorie pentru foarte mulți concetățeni de-ai noștri !
– Singurul interviu neterminat este cel cu scriitorul Augustin Buzura. Cum a fost, pentru dumneavoastră, experiența interviului cu acesta?
– Din păcate, Augustin Buzura s-a hotărât să plece înainte de a-și termina toate proiectele, căci își pusese în minte să facă atâtea lucruri… Augustin Buzura a fost nu doar un romancier special, ci și un om special, căruia îi datorez multe ceasuri petrecute împreună, Doamne, câte am învățat de la Domnia Sa ! Așa a fost să fie, e un semn, deoarece Augustin Buzura avea atâtea de spus încât interviul ar fi rămas oricum fără sfârșit. Îmi este clar că mă așteaptă să-l terminăm altundeva și asta mă face să cred că nu a murit.
Și mai cred că este musai să vin cu un al doilea volum, întrucât mai cunosc niște oameni însemnați și ar fi păcat să nu-i nemurim o dată în plus prin mărturisirea de bună voie și nesiliți de nimeni… Lumea de azi va continua și mâine, nu ?
–––––––––––––
1Interviul, acordat Danei Mischie, a fost publicat pe platforma Adevărul.ro