… imagini cu un mare impact emoțional ! Așa începe cam fiecare zi de imbecilizare mediatică în anul de grație 2017…
O mamă cu mințile făcute terci de sălbăticia vremurilor își ia cele trei fetițe minore și se așază în fața trenului ce gonea spre Marea Neagră. Al patrulea copilaș se zbătea deja în pântecele sărmanei… În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, amin ! Dar învățătura religioasă ne liniștește: „Moartea este ușurare pentru prunci, pentru că s-au arătat neîmpărtășiți de relele lumești și la odihnă și bucurie cerească au ajuns, în sânurile lui Avraam se bucură și cu cetele cele dumnezeiești ale sfinților prunci acum se veselesc și cu credință dănțuiesc, căci s-au mutat curați de stricăciunea cea iubitoare de păcat…” Nenorocita și-a trimis odraslele să dănțuiască în Rai, în loc să le lase să trăiască în Iadul de pe pământ…
Undeva, altă nefericită, văduvă de vreo 20 de ani și cu banca creditoare pe cap, rămasă și fără slujbă, a căzut în patima alcoolului. Într-o zi n-a mai suportat bicisnicia vieții și s-a aruncat în fântână. Obosise să-l tot caute pe Dumnezeu. Degeaba încearcă Avva Alonie din Pateric să ne convingă că „De va voi omul, de dimineață până seara ajunge la măsura dumnzeiască !” Avva ăsta n-a apucat tirania băncilor, altfel și-ar fi reconsiderat învățătura creștină.
Un bărbat trecut de prima tinerețe s-a trezit părăsit de iubită și s-a luat la harță cu toată lumea, care, chipurile, complotase împotriva lui. Oricine îi era dușman, toți erau responsabili de necazurile sale. De unde să știe că Noica ne sfătuise cu înțelepciune cândva: „Să nu învinovățiți pe nimeni pentru nereușitele voastre. Ele vin din propriile limite sau autolimitări interioare.” Și din vrajba cea permanentă, omul nostru s-a rătăcit pe calea bisericii până a ajuns în fundătura credinței. Acolo s-a pierdut definitiv, n-a mai văzut nimic dincolo, deși o voce de sus, tunătoare și ultimativă, îi repeta: „Nu M-ai fi căutat, de nu M-ai fi găsit.” I s-a părut că aude glasul Atotputernicului, însă era al unui filozof1 care a premărit trestia din noi, vremelnicii viețuitori ai cojii de tină… Confuzia aceasta l-a derutat și mai tare pe deznădăjduit, care pe la asfințit s-a spânzurat de grinda magaziei. Păi nu ni s-a explicat dintotdeauna că „E în firea omului să fie religios, întrucât toți avem scânteia divină în adâncul ființei” ?2
Urmează imagini cu un mare impact emoțional !, ne atenționează grav cineva din hăul televizorului, pragul spre balamuc. De-ar ști cruzii păpușari mediatici că „Binele face puțin zgomot și zgomotul puțin bine.”3 Numai că ei se închină cu evlavie zeului ban, deghizat în rating. Televizorul e un fel de inimă a organismului social, însă una otrăvită, din care „ies gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule…”4 Infernul adică, preaslăvit și plătit de noi ca preț al permanentei torturi.
Alteori, diminețile televistice ni se crapă cu carnagiile rutiere… Cadavre mutilate sau sfârtecate împrăștiate pe șoselele strâmte, insuficiente… Echipaje de descarcerare și trâmbe de jeluiri înfricoșătoare ni se livrează sado-masochist, ce mai, o tragedie țipătoare, stridentă. Pregătiți-vă, urmează iar imagini cu mare încărcătură emoțională !
Dar cât credeți că mai îngăduie și naturelul nostru încercat zilnic cu crime, tâlhării, violuri și sinucideri ? Gata, ne-am săturat, nu ne mai asasinați atât de perfid, de cinic, cu astfel de breaking-news-uri ! Vrem verde de Paris, e mai sigur, mai ieftin și ne scutește de chinurile prelungite ! Și când tocmai mă pregăteam să merg să-mi procur poțiunea binefăcătoare, premierul m-a liniștit și m-a întors din drumul cu sens unic. „Începe să devină o modă mutarea serviciilor publice în mall-uri”, l-am auzit ca prin vis și brusc m-am împăcat cu mine însumi, cu prezentul trășuchiat. „Să-i fie felul de a trăi precum bogăția vorbirii !”, i-am urat, citând prețios din Fericitul Augustin. În definitiv, șeful Cabinetului a recunoscut ceea ce știam toți, România e țara din mall și mă aștept ca președinția, guvernul să se strămute la Sun Plazza, la AFI Cotroceni… Oricum, la asta se va ajunge mai devreme sau mai târziu, vulgarizarea instituțiilor fundamentale ale statului e în toi. Iar nu doar din cauza noastră, ci și a lor, a aleșilor neamului de mameluci hrăniți cu… imagini care pot afecta emoțional și o marmotă…
–––––––––––––
1Blaise Pascal
2Preot Vasile Gordan
3Părintele Galeriu
4Matei 15, 19