Nici nu s-a terminat bine balamucul pesedist, că strechea a dat iama și-n procurorii anticorupție. Scandalurile cam seamănă, nu ? Conflict între liderul autoritar și o mână de rebeli avem și într-o parte și în alta. Dar nu oricum, ci cu ocări reciproce, aruncate peste gardul bunei cuviințe, în văzul și auzul norodului ahtiat de-a pururi după dulcegăriile de mahala.
Pesediștii au intrat în cartea recordurilor politice, prin automoțiunea mutilantă împotriva unui grindean, deloc ortoman, dar vădit gogoman. O strânsură caraghioasă baricadată în Palatul Victoria, în jurul fostului premier Ponta (ce deziluzie…), și o armată de plutonieri adjutanți încartiruiți în Modrogan s-au bătut ca în cartierele țigănești vreme de vreo două săptămâni. Și-au împărțit cu toptanul înjurături, amenințări și smetii cât să nu-i mai spele apele Dâmboviței în deceniul ce va urma. Trădări otrăvite și lingușeli scabroase, vorbe sforăitoare, lașități demascate, nimic n-a lipsit din arsenalul sinucigașilor beligeranți. Partidele mari mor de indigestie, se cunoaște, și PSD este departe de a se fi tratat de grandomanie. Programul de guvernare a ajuns subiect de bancuri și nu știu cine îl mai ia în serios. Noilor miniștri, care, de fapt, sunt tot ăia vechi, li se ordonă să doarmă cu capul pe Biblia șefului și s-o recite de-a-nboulea. Se uită că pe meleagurile astea se spune dintotdeauna că fiecare activitate este folositoare dacă nu degenerează în muncă… Iar aparatului din administrația centrală tocmai așa ceva i se cere, pârdalnica ei de socoteală !
Când frigurile pesediste s-au domolit, dinspre strada Știrbei au scăpat niște înregistrări deocheate. Ticluite, în opinia oficialilor de acolo. Autentice, privite din tabăra adversarilor. Doar Klaus Iohannis s-a arătat indiferent, sătul să asculte atâtea și atâtea capturi audio mereu îndoielnice. La fața locului, una tumefiată și zbârcită, a fost adus și-un detector de minciuni pentru testarea sincerității excelențelor lor, procurorii… „Infractorul” care a divulgat informațiile compromițătoare din ședința de pomină trebuia iute deconspirat și tras pe roata luptei contra corupției. Și întru slăvirea statului de drept, sloganul la modă. Câțiva, cică „frustrați”, s-au revoltat și s-au trezit alungați din instituția devenită o „caricatură”, în care conducerea îi somase să o rețină pe blonda Elena pe motiv de… „circ mediatic”, iar nu de suspiciune rezonabilă și de pericol pentru ordinea publică… Lupta e în toi și aici, nimeni nu-și mai pune problema decredibilizării unei unități esențiale a Ministerului Public, orgoliile unora sunt mai presus de orice.
În timpul acesta, aproape de București, Jaroslav Kaczynski, liderul de facto al Poloniei, se comporta ca un adevărat om de stat și ținea un discurs memorabil, țintind în mahării de la Bruxelles: „Nu noi am exploatat țările din care vin acești refugiați, nu ne-am folosit de forța lor de muncă și nici nu i-am invitat noi în Europa.” Spre deosebire de leși, politicienii noștri își pierd energia în smârcul intereselor meschine și nici nu se sinchisesc de țara lor, transformată în colonie și-n maidan, la cheremul oricărui aventurier străin și a mardeiașilor neaoși…