Cândva, la Islaz, primăvara se ivea dinspre Gerai. Luminoasă, solară și înflorată ca o zână gătită pentru balul anotimpurilor. Pășea sprințar pe câmpia smălțuită cu brândușe și ghiocei, făcând ca pământul să înverzească feciorelnic în obrajii zvântați brusc. Muzica păsăretului umplea marea sală de dans și cei doi, Primăvara și Pământul, deschideau sindrofia [...]
Început de primăvară oprimată și contagioasă... Am fugit pentru câteva zile la Bușteni, acolo unde munții, aflați „mai aproape decât oriunde, își arătaseră toate detaliile, brazii, pietrele și, pe linia de creastă, cabana mică a Schiel[1]-ului, decupată ca o jucărie. Acum reapăruseră soarele și munții se îndepărtaseră, trași înapoi ca de o mână [...]
Am venit pe lume ca venetic, în Dobrogea, din doi părinți teleormăneni - Islaz și Plosca -, plecați să-și caute rostul pasager departe de casă. Habar n-aveam atunci că mi se hotărâse astfel și destinul, unul de pribeag prin propria-mi viață. M-am dumirit devreme, după ce-am ajuns la bunicii materni, acolo unde o [...]
MOTTO: [...]
Prin fața mea trece o tânără superbă, cu trup zvelt și armonios ca o amforă, „apetisantă ca o rodie coaptă, ca o smochină căreia i se crăpase coaja și lăsase să iasă prima picătură de miere.”[1] Cum aș mai cuprinde-o de mijloc și aș fugi cu ea în afara lumii! Deh, „carnea [...]