… Samba a acaparat Maracaná în  seara de 13 iulie 2014. Nu știu prin ce mister, prin ce taină,  lângă mine stă același băiețel ca atunci, în 1950. Nici el n-a  crescut,  este la fel de mic, numai că acum repetă alt nume: „Neymar, Neymar!” Și, la  fel ca în urmă cu  64 de ani,  plânge de i se zguduie trupul plăpând,  o clipă  nu i s-au  uscat lacrimile. Îl apuc de mână  și îi șoptesc că Brazilia lui n-are egal pe lume, că este regina saloanelor  fotbalistice  de pretutindeni, că „succesul nu înseamnă să nu cazi niciodată, ci să te ridici de fiecare dată în momentele dificile.”[1]  El mă ascultă, își șterge ochii și îmi zâmbește fericit. „Neymar, Neymar!” îl aud strigând, înveselit pe neașteptate, deși pe gazon juca… Messi.

 ––––––––––––––––

[1] Luka Modrić (Gazeta Sporturilor)