• avocat
  • scriitor
  • publicist

Macii de acasă...

MOTTO:

                              „Da: am crescut cu macii şi strugurii pe câmp.
                              Da: mai păstrez, ca iarba, şi-acum, sub pleoape rouă.
                              Da: m-am scăldat în râul cu cânepi la topit,
                              Da: mi-am julit genunchii în vişini şi-n cireşi.”

                                                            Zaharia Stancu, Da: am crescut cu macii…

Ce splendoare a mai născocit și natura asta fără de cusur ! Cică  aparține familiei papaveraceelor planta la care mă închin acum. Dacă e să  buchisim tratatele de specialitate, desigur, însă frumosul nu trebuie  ciumpăvit prin formule  savante. Așa că ființa gracilă și roșie foc, unduindu-se la fiecare adiere de vânt și sfioasă ca o fecioară, nu-i alta decât macul. De-aș  fi fost în locul Creatorului Suprem,  cu ea aș fi început Raiul ! Iar pe Eva, din  petalele acelea purpurii și gingașe aș fi născocit-o, nu din coasta adamică, prisoselnică și efemeră…

Va puteți abona la articole prin e-mail:

Articole similare

O fotografie de demult...
VIZUALIZARI
Și dacă viața de apoi există?
VIZUALIZARI
Pe malul Dunării, între ani... (2)
VIZUALIZARI
Gheorghiță Zărafu și comoara lui
VIZUALIZARI
Pe malul Dunării, între ani... (1)
VIZUALIZARI
          Căutătorul de cuvinte
VIZUALIZARI
La început de an
VIZUALIZARI
Gânduri de tată și bunic
VIZUALIZARI
Îngerul și istoria  omului
VIZUALIZARI
La mare, în decembrie
VIZUALIZARI