Scamatorii despuierii economico-financiare a României

În urmă cu un an, primeam de la un prieten situația economico-financiară  a 53 de societăți  comerciale – cele mai importante din România din punctul de vedere al cifrei de afaceri ! – al căror profit era…  0 (zero) !!! Culmea nerușinării, mai aveau și pierderi, așa încât  ioc plăți  la bugetul statului ! Desigur, aproape toate sunt cu parale străine, deci ferite  de ochii vigilenți ai „câmpului tactic”, leu cu băștinașii și mielușel cu alogenii!  Le-am așezat într-un  tabel, ca să-mi  fie și să vă  fie mai ușor de urmărit, însă habar n-am cum l-am dat uitării ! Zilele trecute l-am găsit rătăcit printr-un maldăr de hârtii și indignarea m-a mușcat iarăși până la sânge !

După ce am citit și recitit de atâtea  ori tabloul sfidării naționale, m-am crucit și am înțeles de ce România va rămâne  de-a pururi o țară de mâna  a treia… Cumva a patra?  Apropo,  dacă firmele cu capital românesc s-ar fi pretat la asemenea inginerii dolosive,  reprezentanții  lor ar fi fost linșați public și  judiciar, cum s-a și întâmplat  de  două decenii încoace. De unde și lipsa agenților economici autohtoni de anvergură  pe scena de la noi, rolul lor fiind insignifiant. Ăia care au scăpat  de „beciul domnesc”, bineînțeles…  Ăilalți, aduși cu alai și privilegii  cu toptanul în scutlâcul de la Gurile Dunării de chiar păpușarii de la Washington și Bruxelles, și-au  împărțit prada, cuvenită ca „șpagă” pentru favoarea de a ne fi primit în UE și-n NATO. Măcar de s-ar fi oprit aici, dar malversațiunile continuă prin fel de fel de chichițe juridico-financiaro-contabile producătoare de porcoaie de bani !

Păi, de pildă, unul dintre actorii devalizatori a făcut, cu titlul de investiții,   cheltuieli de 420 de milioane  de euro pe an (adică întregul profit!!), constând în diverse lucrări și consultații prin Azerbaidjan sau prin alte asemenea paradisuri fiscalizate aproximativ sau deloc. O scamatorie care le oferă ștabilor din centrala mamutului economic din inima „Bătrânului Continent” câștiguri   nesimțite.  Lor, că nouă ne sunt rezervate, ca-ntotdeauna, „sărăcia și nevoile”, mama ei de  integrare  și globalizare!

Și cum să nu-ți  fiarbă sângele  când vezi  „la ce circumspecţie ne-a adus politica de şnapani a «prietenilor» noștri! Sunt atât de scârbită când văd că cei ce ne conduc admit la cotropitori să se îmbuibe cu de toate, iar poporul român să moară de foame, încât nu mai doresc nimic decât să scăpăm de toţi nemernicii”[1] ?

[1] Alice Voinescu, Jurnal (1)