Vasăzică, „făptașii răului” se întorc, cu câmpul tactic cu tot, la locul faptei! Și ca s-o știm, l-au împins în față pe Nicușor Dan, în rolul trâmbițașului de pe… rețeaua X ! Unde am citit de-a valma, suporteri, adversari și neutri, că noua putere (cu năravuri vechi, din păcate !) își dorește programatic să atace frontal fenomenul corupției ! Însă „cu toate precauțiile, pentru că am avut o lungă discuție în societate despre interferența Serviciului Român de Informații în procesul de… să-i spunem activitatea parchetului. Pe de o parte, vrem ca fenomenul corupției să fie o preocupare a Serviciului Român de Informații. Pe de altă parte, vrem ca mecanismele în care SRI se preocupă de acest fenomen să fie absolut constituționale, și demarcația între servicii de informații și parchet să fie foarte bine făcută. Mecanismele trebuie definite foarte bine – juridic, vreau să spun. În esență, rolul serviciului de informații este să producă informații cât mai consistente, astfel încât din momentul în care o informație este transmisă către parchet, serviciul de informații să nu mai aibă de-a face cu respectiva chestiune și parchetul să înceapă să cerceteze presupusa infracțiune de corupție”.
Hopa, „s-a umflat tărâța-n el” !, vorba țăranilor mei de demult, „jucăria stricată” de la Cotroceni s-a paradit rău… „Cine nu sare, i-a condamnare!”, nu ? Iată proiectul său prezidențial, ca și al predecesorilor, de la Traian Băsescu încoace, unul simplu ca „bună dimineața”: „Țării cât mai mulți penali!”… Culmea, în urmă cu vreo două săptămâni, invitat fiind de Florentin Țuca la un interviu, am fost întrebat dacă este posibilă reluarea „Cătușiadei”, iar eu am răspuns afirmativ[1]… Gura păcătosului ce sunt adevăr grăise, că nu degeaba am robotit îndelung prin uzina cu balanța pe poarta de la intrare! Iar confirmarea a sosit pe dată, stranie coincidență !
Curios din fire și deformat profesional, am deschis încă o dată Constituția, poate s-o fi modificat între timp și o pomeni undeva de… Serviciul Român de Informații. Nimic, nicușorule, nimic ! Pardon, neicusorule! Sau nu am eu forma îmbunătățită a Legii fundamentale care circulă prin Deal? Mister… Și cum să inventezi, vericule, mecanismele cu pricina „absolut constituționale” ? Că niciodată 1+1 nu dau 3, ori mă înșel eu? Desigur, de n-o fi scornit vreo formulă inversă matematicianul transformat (de bunăvoie ?) în lefegiu oengist, un fel de „Gică contra” al dezvoltatorilor imobiliari și nu numai. Apoi, m-a încremenit pur și simplu altă enormitate: producerea de către „băieții din Băneasa” a unor informații cât mai consistente în lupta cu balaurul corupției ! Ptiu, drace, păi nu le-a ajuns câte au produs în deceniile din urmă ??!! Că a produce înseamnă și a ticlui, a născoci ! Sigur, culegerea de informații e una, dar ferească Bunul Dumnezeu să-i lăsăm pe cei crescuți la „Școala de rele practici Coldea” să producă în continuare informații referitoare la „presupusa infracțiune de corupție”! Experiența recentă a pus pe butuci România, prin distrugerea clasei politice și a oamenilor de afaceri neaoși, de ce trebuie reluată? Doar ca să abată atenția de la chestiunile importante ale prezentului chinuitor de auster și să ofere circul cerut de prostimea debusolată propagandistic?
Mda, scenariul este identic ca ăla de mai adineauri, „instituțiile creează mecanisme care transpun ideologia – cauzele răului – în proceduri operative cum a fost vânătoarea de vrăjitoare a Inchiziției”[2]. Ca-ntotdeauna, și la noi, în dosul jalnicei marionete de merdenea, uneltește „«Elita puternică», cei care fac mediul”[3], fiind „reprezentată de cei care se află de obicei în spatele scenei, care aranjează multe dintre condiţiile vieţii pentru noi, cei care trebuie să petrecem timp într-o varietate de situaţii instituţionale pe care ei le-au construit. Sociologul C. Wright Mills a aruncat o rază de lumină în această gaură neagră a puterii: «Elita puternică este alcătuită din oameni ale căror poziţii îi fac capabili să transceandă mediile obişnuite ale bărbaţilor şi femeilor de rând; ei se află în poziţia de a lua decizii cu consecinţe majore. Faptul că iau sau nu astfel de decizii este mai puţin important decât acela că ocupă asemenea poziţii-pivot: eşecul lor de a acţiona, eşecul de a lua decizii este el însuşi un act deseori cu o semnificaţie mai amplă decât deciziile pe care le iau. Căci ei comandă ierarhiile şi organizaţiile majore ale societăţii moderne. Ei conduc marile corporaţii. Ei dirijează maşinăria statului şi se bucură de prerogativele lui. Ei conduc sistemul militar. Ei ocupă posturile strategice de comandă ale structurii sociale în care sunt concentrate acum mijloacele efective de putere, bogăţia şi celebritatea de care ei se bucură».
Pe măsură ce interesele acestor diferiţi «brokeri» de putere converg, ei încep să definească realitatea în modurile profeţite de George Orwell în 1984”[4].
Una peste alta, mă încăpățânez să susțin că SRI trebuie să aibă numai preocupările stabilite de Legea privind siguranța națională, iar nu circuitul dosarelor în justiție, jocurile de putere în interiorul partidelor politice, manipularea potăilor din presa oficială ori concurența defel loială în mediul de afaceri…
Iar de căutați prin Constituție vreun alineat alocat Serviciilor Secrete, renunțați grabnic și nu vă duceți după fenta celui care aruncă în derizoriu ireversibil instituția Președinției Republicii ! Așadar, „carne pentru toți, toți pentru carne !”, ca în reclama publicitară a familiei Lucescu, partea bărbătească !
[1] „M-am uitat la podcast-urile tale cu domnii Mihail Neamțu și Marian Nazat, excepționale dialoguri ai condus și fabuloși interlocutori ai avut ! O încântare ! O singură observație puțin contradictorie am: consider ca toți trei minimalizați forța de revenire a neomarxiștilor/ progresiștilor, care, acum, doar se recuperează, dar cât de curând vor lovi în forță !” Așa sună un mesaj primit de Florentin Țuca de la un cunoscut la finalul dialogului și trimis și mie. Sunt surprins, fiindcă în interviul nostru nu am abordat un asemenea subiect. Oricum, dacă îl atingeam, aș fi spus numai atât: prezentul și viitorul imediat înseamnă lupta pe viață și pe moarte între progresiști și suveraniști, aici și aiurea ! Acestea sunt cele două facțiuni politico-ideologice care se înfruntă în încercarea de a-și apropria puterea în stat, e vremea lor… Ce va ieși din disputa cu pricina, doar Dumnezeu are habar, „om muri și om vedea”, ca să-l citez pe G.B. Shaw !
[2] Philip Zimbardo, Efectul Lucifer
[3] Philip Zimbardo, Efectul Lucifer
[4] Philip Zimbardo, Efectul Lucifer