În curând, la începutul anului, voi trimite la editură o nouă carte – Vremuri depresive -, din care vă ofer spre lectură capitolul al treizeci și unulea, isprăvit deunăzi…
*
Trenul istoriei oprește în halta mea, după ce locomotiva a șuierat prelung și asurzitor. Peronul se umple dintr-odată cu fel de fel de curioși, înghesuiți să-i vadă prin geamul vagoanelor pe călătorii de vază. Între aceștia din urmă, Donald Trump se arată primul pe scară și se filmează de unul singur în timp ce transmite lumii un mesaj sforăitor. În curând, teatrala înregistrare va face ocolul planetei și o va pune pe jar ca-ntotdeauna, efectul mediatic fiind maxim. Un bărbat scundac, cu vârsta incertă și cu privirea pierdută, se mișcă alandala de colo-colo, căutând parcă ceva. Sau pe cineva. Dacă n-ar fi președintele României, ar fi de râsul curcilor, însă tipul e chiar… Nicușor Dan, ultimul chip al batjocoririi instituției statale de la noi. Deodată, se repede înspre american, numai că înaintea lui, ieșit de nu nu știu unde, Viktor Orbán îi taie calea și se îmbrățișează cordial cu boss-ul mondial. „A făcut o treabă fantastică, este un om foarte puternic în țara sa, dar este și iubit. Conduce o țară cu adevărat minunată. Vreau doar să-i urez bun venit acestei persoane cu adevărat bune, este un lider extraordinar. Este respectat de toată lumea și apreciat de unii – și vă pot spune că eu îl și apreciez și îl respect, de aceea va avea rezultate foarte bune la alegerile viitoare”, îl laudă „Marele Clovn”. Omologul său de la Budapesta îi răspunde în aceeași notă: „Motivul pentru care ne aflăm aici este acela de a deschide un nou capitol în relațiile bilaterale dintre Statele Unite și Ungaria. Războiul din Ucraina este cea mai importantă problemă pentru noi. Am dori să discutăm cu dumneavoastră despre modul în care putem contribui la eforturile dumneavoastră de pace”. La capătul frazelor de tatonare, musafirul atacă frontal: „Singurele guverne pro-pace sunt ale SUA și ale micuței Ungaria din Europa. Toate celelalte preferă să continue războiul !” „Vrei să spui că Ucraina nu poate câștiga războiul ?” plusează ironic perfidul amfitrion. „Știi, miracole se pot produce”, a punctat abil maghiarul… Dar ce rare sunt miracolele, îndeosebi când la mijloc se nimeresc țările-țintă… Și urmează solicitarea unei derogări pentru achiziționarea de petrol pravoslavnic… Deloc surprinzător, primește asigurări că dorința îi va fi îndeplinită de negustorul din Biroul Oval: „Este foarte dificil pentru el (Viktor Orbán, n.r.) să obțină petrol și gaze din alte zone, nu au mare, nu au porturi, așa că au o problemă dificilă. Când te uiți la ce s-a întâmplat cu Europa, multe dintre aceste țări nu au aceste probleme, dar altele cumpără mult petrol și gaze din Rusia și, după cum știu și ele, eu sunt foarte deranjat de acest lucru”.
Jucăria stricată de la Cotroceni se încurcă iarăși în gesturile-i dezordonate și rămâne stană de piatră în mijlocul mulțimii năuce. Locatarul de la Casa Albă îl fixează cu milă și caută în rucsac o șapcă inscripționată cu sloganul „America first again !”, pe care să i-o dăruiască insului. Își amintește brusc că o făcuse cadou altădată predecesorului celui de acum, căruia i se năzărise, în prostia-i fudulă, că va fi șeful NATO… Se căznește în van să-și amintească numele ăluia și se lasă păgubaș, oricum, nu i-ar folosi la nimic, un anonim în plus pe o listă cu o droaie de făpturi castrate de identitate proprie ! Un glas de băiețel răzbate în vacarmul semioficial: „Tati, tati !”, iar o fetiță mai mărișoară aleargă dimpreună cu frățiorul ei. Sunt copilașii buimacei noastre marionete, târâți și aici doar-doar l-om îngădui altcumva pe părintele lor nevolnic… De la o altă fereastă, Vladimir Putin zâmbește siberian, gata-gata să ne transforme în statui de gheață. Este înconjurat de militari înstelați pe umeri, toți aplecați asupra unei hărți în care România are mereu și mereu granițele aproape vecine cu… Rusia. Generalii mujici trag și șterg linii pe bucata aia mare de hârtie, schimbă conturul diferitelor teritorii, după ce se consultă telefonic cu omologii lor de peste Ocean. Că am uitat să vă spun că și yankeul are în juru-i puzderie de generali de armată… Deodată, pe cealaltă linie de cale ferată apare fără vreun tam-tam o garnitură cu totul și cu totul diferită, cu steagul Chinei fluturând falnic. O liniște ciudată se așterne în micuța gară și adunătura de gură-cască amuțește pe dată. Iute, un impiegat întinde un covoraș roșu, o ușă se deschide în surdină și în prim-plan se ivește Xi Jinping, asta de surpriză ! Vladimir și Donald se reped să-l întâmpine și cei trei se duc în restaurantul gării, departe de iscodirile gloatei. Ce or discuta ascunși în locanta universală, Dumnezeu știe, nouă nu ne-au zis decât două-trei fraze dintr-alea de adormit țâncii. Apoi, ies râzând, își strâng mâinile și urcă în compartimentele rezervate pe veci în trenul istoriei. Locomotivele șuieră lung, la o comandă unică, și dusu-s-au… Nici n-au dispărut bine din câmpul vizual că se aud răcnete înspăimântătoare: „L-au călcat ! L-au omorât !” Și puhoiul fuge de-a valma la locul fatidic, bulucit și speriat deopotrivă. Pe rambleu, între șinele de oțel, zace sfârtecat trupul lui Volodimir Zelenski, însă nimeni nu e în stare să relateze cum s-a petrecut nenorocirea. Oricum, nimeni nu-l zărise în zonă și nici nu existau informații că ar fi fost invitat aici. Un zvon s-a răspândit cu iuțeala vântului de stepă – în buzunarele cadavrului s-au găsit chite de dolari ciordiți, cică, din ajutoarele primite de la „Unchiul Sam”, fie-i țărâna ușoară ! Nefericitul, dacă l-ar fi citit pe Aleksandr Zinoviev ar fi priceput harașo că „în bătălia dintre doi idioți atotputernici nu e loc pentru un pitic deștept. Poți sfârși băgat la apă, fie de unul, fie de altul – sau de amândoi deodată. Mai bine să te ferești din drum. Fă-o însă atât de discret, încât nimeni să nu dea atenție ieșirii tale din scenă”[1]. Nicușor Dan își ia repejor odraslele și o întinde bâțâindu-se de pe un picior pe altul către nicăieri. Unde altundeva, de vreme ce „partenerul strategic” și-a retras soldații din scutlâc și altcineva nu se vădește interesat să ia în stăpânire Valahia… Păi, Franța și Germania suferă de o cumplită indigestie și abia respiră economic și politic, și lupta contra Americii și Rusiei le va îngropa curând. Uniunea Europeană se pregătește să-și dea obsteșcul sfârșit, incapabilă să țină pasul cu asemenea rivali, bașca pretențiile defel exagerate ale Indiei… Pe nesimțite, s-a întețit vântul rece venit dinspre Răsărit și peronul se golește cu iuțeală. De frig, de frică …
[1] Aleksandr Zinoviev, Homo Sovieticus