Curând, peste doar câteva săptămâni, se va urni și ediția mamut a turneului final, iar de aici încolo vom intra în era noii ordini mondiale și în fotbal… Deocamdată, în Mexic, SUA și Canada vor participa treizeci și șase de competitoare, o premieră deloc provocatoare, dimpotrivă! Vor fi, deci, patruzeci de zile de corvoadă, atât pentru fotbaliști (oricum epuizați după campionatele interne și întrecerile continentale secătuitoare de energie !), cât și pentru spectatori ori telespectatori Căci, va fi o probă de răbdare să stai în fotoliu sau în tribuna stadionului la confruntările unor naționale precum Mexic, SUA, Coreea de Sud, Africa de Sud, Qatar, Haiti, Australia, Paraguay, Ecuador, Curacao, Tunisia, Iran, Irak, Egipt, Noua Zeelandă, Arabia Saudită, Capul Verde, Iordania, Algeria, Uzbekistan, Panama, Congo, Bosnia… Și am fost concesiv, fiindcă mai erau trei, patru selecționate deloc atractive !
Vasăzică, un eveniment de gloată planetară, dictat din rațiuni financiare, care va însemna, inevitabil, și moartea spectacolului ! Performanța și-a dat obștescul sfârșit în fața distracției cu orice preț, a divertismentului atoatenimicitor ! Populismul a învins și sportul, trăiască circul ! Profitul scuză întotdeauna mijloacele, nu ? Fotbalul corporatist a distrus și ultima fărâmă de vis, întrucât urmașii lui Messi – ultimul nepământean cu geniu în bocanci ! – au învățat că dincolo de bani nu există nimic ! Jucătorii, indiferent de națiune, au devenit, vorba inegalabilului Radu Cosașu, o „masă salarială” dezinteresată de uraganele lăuntrice ale microbiștilor, însă extrem de sensibilă la mișcările… bursei. Ca și la moda tatuajelor, a frizurilor fistichii, și-a țoalelor dăulate, o victorie zdrobitoare a tontului asupra omului… Vremurile astea belalii ne-au cufundat ireversibil într-o uniformitate de-o monotonie deprimantă, inclusiv în sportul cu balonul rotund. De la un capăt la altul al globului, stilul de joc este, în linii mari, același, nu tu o pată de culoare locală, nimic ! Cât despre prestatorii în șort și tricou de pe gazon, niște rotițe interșanjabile în angrenaje ce-și propun – cu puține excepții – să nu piardă. Rotițe, ce-i drept, bine lucrate, dar fără personalitate, fără sclipirea zeilor de odinioară: Di Stéfano, Kopa, Puskás, Pelé, Garrincha, Eusébio, Cruyff, Beckenbauer, Maradona, Ronaldo (brazilianul), Messi… La naiba, de la Ronaldinho, Neymar și Vinicius încoace, vedeta are toate defectele… cocalarului și de strâmbați din nas, priviți-l nițeluș mai atent pe ultimul produs al genului de mahala virtuală – Yamal !
Altminteri, ca să pricepem starea de sănătate a pacientului-rege din bătătura neaoșă, e musai să citim cu luare aminte mărturisirea octogenarului Dorin Necula, un necunoscut în lumea de azi: „Indiferent ce antrenor vine nu are de unde să aleagă. Nu e bază, domnule! Nu am mai auzit la școală că s-a spart un geam cu mingea şi l-au pedepsit pe elev. N-am mai auzit gălăgie p-aici, pe lângă casă, că erau sute de copii cu mingea şi nu puteai să dormi. Acum, toţi cu telefonul. Nu mai sunt copii. Toată lumea a pornit pe maidane, pe străzi. De la Nichi la Dobrin. Dacă n-ai copii, poți să fii tu antrenorul lui Dumnezeu. La școală trebuie să fie ore de fotbal, că altfel… (…) Atunci nu aveai televizoare, internet. Jucai doar fotbal şi făceai şcoală. Acum, sunt alte ispite. Pe vremea mea, piticii jucau înaintea meciurilor celor mari. Tribune pline, lumea te aplauda, aveam finale la școli. Ce meciuri, ce finale… Aveam şi noi antrenamente, dar nu ca acum. (…)
Să mai trăim și să ne vedem, deși suntem din ce în ce mai puţini. D-asta sunt şi reticent să vorbesc… la 80 de ani ce să mai vorbesc? Cine să ne mai știe… Când am jucat, aveam 20-30 de ani, deci fanii aveau 10 ani mai mult ca noi. Nu mai trăiește nimeni. Să fim sănătoși !”[1] Ehe, dusu-s-a farmecul de odinioară al jocului…
Astfel se isprăvește un basm, unul ce mi-a colorat viața în nuanțe neastâmpărate vreo cinci decenii și jumătate, gata, mai închid o ușă ! Povestea campionatelor mondiale de fotbal nu va mai avea o continuare, s-o scrie altcineva, eu am închis televizorul, grijuliu să nu mă înece hemoragia pornită de pe dreptunghiul verde în cârdășie cu droaia de case de pariuri. Excesul dăunează grav sănătății ! Îmi rămân, slavă Domnului cu jampiere !, legendele de altădată, realitatea are gust de pelin… Sau de altceva?
[1] În interviul acordat ziariștilor Andrei Crăițoiu și Andrei Petrescu de la Gazeta Sporturilor