A cincea zi din octombrie e pe sfârșite. S-a întunecat de-a binelea și, dintr-un castan din fața blocului, o cucuvea îmi gonește liniștea nocturnă. Ce-o prevesti, blestemata?, mă întreb bântuit de prejudecata imposibil de ignorat. Pe micul ecran se ivește brusc și păgubos Nicușor Dan, cea mai teribilă eroare a politicii dâmbovițene de ieri, de azi, dintotdeauna. „Îl desemnez pe Luca Niculescu pentru funcția de premier, bla-bla-bla” prăpădește sărmanul vorbele… Schimb programul și cad pradă gândurilor. Chiar, cum de o fi treaz la ora asta jurnalistul propus să-l înlocuiască pe Ilie Bolojan? Ha, ha, prietenii știu de ce ? Cică, pe holurile cotroceniste, tăietorul de frunze diplomatice, aflat, probabil, în stare avansată de… nerăbdare, s-ar fi îmbrâncit cu pretendentul Eugen Tomac, curată luptă politică, bibicilor ! Ce l-o recomanda pe insul cu fular într-o asemenea demnitate publică, nu că vă mirați și voi ? Filiera franceză, altceva nimic. Deci, după Germania, adineauri, acum e rândul macronilor să ne ia fățiș sub umbrela geostrategică … Colonie de-a pururea, n-avem scăpare ! Și nici oameni de stat pe măsura vremurilor vitrege…
Chiar, noul ales o fi pe placul creditorilor străini devoalați danic ? La naiba, de ce trebuie să mai cheltuim porcoaie de bani cu alegerile locale, parlamentare și prezidențiale? Zău c-ar fi mai simplu să primim din partea clicii cămătarilor transnaționali lista cu persoanele agreate și gata, ce atâta irosire de energie și de speranțe, ce atâta vrajbă inutilă și caraghioasă ? Apropo, poate vor înțelege astfel și turmele de năvlegi cine s-a așezat în spatele asasinării judiciare a soților Ceaușescu în acel decembrie funest… Păi, scorniceșteanul, în mintea lui simplă de țăran, speriat să fie dator cuiva, ne-a silit la o droaie de constrângeri materiale și nu numai, obsedat să restituie împrumutul contractat de la oligarhii mondiali. Și, culmea, a reușit, primul smintit de pe planetă care a izbutit ! Crimă mai gravă nici că se putea închipui ! „Un exemplu primejdios, ferească Sfântul Dolar să se extindă și la alți tâlhari!” și-au zis, ușor îngrijorați, stăpânii de facto ai miliardelor de burți târâtoare pe pământ. Unde mai pui că pezevenchiul carpatin complota cu africanii și arabii să-și construiască o casă regională de împrumuturi, gluma se îngroșa periculos ! Pragmatic din născare, grupul financiar infracțional și internațional organizat i-a semnat sentința de condamnare la moarte președintelui nostru. Spre deosebire de el, urmașii săi au învățat cumplita lecție de istorie și le cântă în strună șefilor depozitari de valută forte, neieșindu-le din cuvânt cu un diftong, măcar ! Ce, nu ne-a ajuns revoluția, chipurile, din 1989 ? La naiba cu strigoii ăștia…
Mă uit la ceas, începe meciul României cu Suedia și imaginea șifonată a lui Hagi mă umple de milă, tocmai el, suveranul fotbalului neaoș ! Ah, orgoliul, orgoliu-i nemăsurat, orgoliul… Și târgul înjositor cu perfidul corporatist Răzvan Burleanu (cumva viitorul șef al Comitetului Olimpic Român ?)… De, nimic nu rămăne neplătit în viață, totul se răzbună ! Deznodământul e unul previzibil, în definitiv, sportul-rege nu-i decât chipul țării încăpute pe mâinile nevrednice ale celor din dosul nevolnicului Nicușor Dan… Aidoma și educația, și cultura, și justiția, totul !
Caut în bezna nopții cucuveaua aia apărută să arunce cu smoală peste a cincea zi din octombrie. N-o zăresc, s-a pitit de-a binelea, nemernica, însă știu sigur că ne va cânta și mâine, trăim în anotimpul prăbușirii și nu-i chip să-i închidă cineva ciocul rău prorocitor !