Orașul se întinde printre dealuri verzi, de o parte și de alta a râului Cávado. Oamenii sunt liniștiți, nu vezi un cocalar măcar, ca peste tot în România. Viața pare să curgă după canoanele vechi, tradiționale și asta îmi dă o stare de bine. Pășesc dintr-o biserică în alta și cultul lui Hristos mă însoțește pretutindeni, în fel de fel de ipostaze. Probabil că aici, la marginea vestică a continentului, Fiul Domnului a fost ultimul reazăm al lusitanilor, încercați și ei de vitregiile istoriei…