• avocat
  • scriitor
  • publicist

Cheile Dâmbovicioarei

       În iarna anului 1983 am  ajuns pentru prima oară aici și întâmplarea  aceea  este una dintre cele ce mi-au întregit destinul. Am  stat atunci cu Radu la  Sorin  acasă, în Podu’  Dâmbovicioarei, și m-am simțit minunat, motiv pentru care am revenit aici ori de câte ori am putut.  Dar lucrurile s-au schimbat între timp. Acum trăiește numai mama fostului meu coleg de cameră din anii universitari, așa că dau o fugă să o strâng în brațe și să-i mulțumesc pentru   pachetele cu bunătăți trimise în studenție. Tatăl lui Sorin ne așteaptă în cimitir, sub piatra tombală, îi dau binețe și îi aprind o lumânare, în definitiv, părinții prietenilor tăi sunt și puțin părinții tăi !  O luăm la pas apoi pe Cheile Dâmbovicioarei,  dimpreună cu alți prieteni de ispravă, și tăifăsuim până  ce stelele   se aprind  sus, în poala lui Dumnezeu. Căruia îi  mulțumesc din nou pentru că mi-a dăruit atâția prieteni  de nădejde !

 

Va puteți abona la articole prin e-mail:

Citeste si...

23 septembrie, 2023

În iarna anului 1983 am ajuns pentru prima oară aici și întâmplarea aceea este una dintre cele ce

18 septembrie, 2023

În iarna anului 1983 am ajuns pentru prima oară aici și întâmplarea aceea este una dintre cele ce

7 septembrie, 2023

În iarna anului 1983 am ajuns pentru prima oară aici și întâmplarea aceea este una dintre cele ce

Articole similare

Soarele, la răsărit...
VIZUALIZARI
Ștefan Mitroi și veșnicia satului teleormănean
VIZUALIZARI
Vacanță în Halkidiki
VIZUALIZARI
Fântâna din răscruce...
VIZUALIZARI
Omul cu ușile închise
VIZUALIZARI
Pe mare...
VIZUALIZARI
La meci, dar nu prea
VIZUALIZARI
Vacanța la mare...
VIZUALIZARI
Departe de oraș...
VIZUALIZARI
Vremea macilor...
VIZUALIZARI