Între crestele Bucegilor și ale Pietrei Craiului, un om cu viziune și vrednic din cale afară a sfințit un loc și așa atins de grația divină. Postațe mirifice cu păpădii înflorite și vârfurile munților albite de zăpada încă netopită îți taie respirația. Visezi sau este chiar adevărată revărsarea asta de splendoare în stare pură ? Până să mă dumiresc, cerul s-a învinețit și a coborât pe pământ înghițindu-ne. Am devenit niște umbre zgribulite prin ceața ghimpoasă…
