Demult, în toiul gerurilor sovietice, unul dintre dușmanii noului popor ce se înfiripa din înțelepciunea „Tătucului Stalin” își colinda, dinlăuntrul însingurării silite, semenii. Pe cei care nu-și suflecaseră proletar mânecile ca să construiască creduli utopica societate a egalității și dreptății, desigur. Nu înainte însă de a-i asasina pe opozanții nereeducabili și de a-i azvârli în gherlele torționarilor roșii pe ceilalți, la grămadă cu poetul Vasile Voiculescu. Ei bine, în ziua Crăciunului din 1956, cel declarat tuberculos ideologic de regimul comunist scrie un colind de-o frumusețe răvășitoare, o bijuterie lirică nepereche în literatura universală. Au trecut de atunci 66 de ierni, unele mai viforoase, altele mai diafane, dar nevoia de împărtășanie a rămas…
„În coliba-ntunecată
«Ce minune, Doamne»
Din os şi carne lucrată,
«Ce minune, Doamne»
A intrat Hristos deodată.
«Ce minune, Doamne»
Nu făclie ce se stânge,
Nici icoană ce se frânge,
Ci El însuși, Trup şi Sânge,
Preschimbat pentru făptură
Într-o scumpă picătură,
Dulce Cuminecătură.
Coliba, cum L-a primit
S-a făcut Cer strălucit
Cu văzduh de mărgărit,
Iar în ea soare și stele
Cu Arhangheli între ele.
Şi-n mijloc tron luminos
Pe el stând Domnul Hristos,
Care mult se bucura
Duhul Sfânt Şi-alătura
Și acolo rămânea
Şi acum și pururea.
Și noi, Doamne, ne-am sculat,
Colibele-am curățat
De ruşine și păcat,
Am zvârlit griji şi nevoi,
Am gonit draci şi strigoi,
Intră, Doamne, şi la noi.
«Ce minune, Doamne».“[1]
Sărut fiecare vers, ca pe o icoană, și mă închin la picioarele poetului încercat teribil de capriciile istoriei bicisnice. Și înmoi dumicații de suflet în strachina primenită cu licoarea miraculoasă a cuvintelor sângerânde, iar apoi mă rog în gând să piară, până la ultimul, dracii și strigoii. Ah, și pentru tine, OMULE, cer stăruitor divinității să-ți întoarcă măsura și credința în slova așternută pe hârtie, fiindcă acolo sălășluiește dintotdeauna Răstignitul. Da, căci crucea e meșteșugită din cuvinte, nu din altceva, să nu uiți asta niciodată!
[1] Vasile Voiculescu, Colindul Împărtășaniei 1956