Natura a înveștmântat în straie verzi orice palmă de pământ din Novaci. Un paradis floral înmiresmat oriîncotro îți arunci privirea, înspre Cheile Polovragilor – pornind chiar de la mănăstirea cu același nume – sau înspre Peștera Muierilor. Abia acum, tolănit pe un tăpșan de pe malul Gilortului, i-am înțeles pe sibienii strămutați aici pe la 1400 – n-au rezistat ispitei molcome a plaiurilor de-o splendoare aparte.
Plec din Gorj cu sufletul încărcat de o tihnă neregăsită altundeva. Jos, la câmpie, lanurile de rapiță înflorită mă îmbrățișează ca o iubită mistuită de dor…
