• avocat
  • scriitor
  • publicist

Fuga de cărți...

„Cu cât citești mai mult, cu atât îți pui mai multe întrebări. Cărți bune sunt cele ale lui Dostoievski, de exemplu. Sau Biblia! Restul sunt cărți care fug”[1] , ni se confesează un tip nesuferit de pragmatic, inginer electronist la bază și finanțator al unei echipe de fotbal din ogărâta noastră Superligă. „Cărți care fug”?! Haida-de, aiasta chiar n-am mai auzit, poznașule! Există însă oameni care fug de cărți, aici și pretutindeni, acum și-ntotdeauna, statistica risipește iluziile deșarte. Motivele principale ale acestei fugi sunt cam două. Primul – lipsa timpului, într-o vreme în care burta e primordială, nicidecum creierul. Al doilea- confuzia îngroșată cu fiecare carte dezvirginată. Fiindcă, nu-i așa?, „cu cât citești mai mult, cu atât îți pui mai multe întrebări”… Or, insul recent vrea certitudini, vrea rețete infailibile pentru o îmbogățire rapidă, nicidecum îndoieli. Și, ce s-o mai bălmăjim a proasta, reflecția înseamnă ore irosite, oportunități ratate în drumul spre facil și futil. Unde va duce fuga de cărți? Uitați-vă în jur, nu-i nevoie de analize savante. Privirile sălbăticite și goale, dezumanizate gregar, ale semenilor noștri spun totul. Într-adevăr, nimic nu-i mai oribil ca o lume fugind de cărți!

*

Într-un astfel de context, nu mai miră pe nimeni amestecarea artelor marțiale într-atât încât borhotul rezultat să ne fie servit drept competiție sportivă. „Concursul de dat palme” se numește o altă mizerie născocită de mintea stricată ireversibil a contemporaneității. După wrestling și fel de fel de porcării livrate turmei bipede, asta ne mai lipsea. „Păi, dacă asemenea produse se cer pe piață?” mă pune la punct o voce dinlăuntru-mi. De-aș fi în stare s-o contrazic, măcar atât și mi-aș mai domoli arțagul. Numai că nu sunt și mă zgâiesc cuprins de scârbă la chipul tumefiat al campionului aureolat cu glorie tâmpă. Român, desigur, căci nimeni nu ne întrece la luat palme! Chiar, dacă s-ar organiza un  campionat european între țări, România ar triumfa en fanfare. Ehe, sărmana, la palmele și pumnii încasați de-a lungul istoriei n-ar avea rivală !… Culmea, a rămas în picioare, desfigurată și batjocorită, grijulie să-și tamponeze cu pudră de talc rănile și să facă haz de necaz.

   *

În fuga lor de cărți, indivizii recenți se năpustesc în cluburi și discoteci, unde îi așteaptă orgiile. Acolo, drogul, alcoolul și sexul îi vor purta într-o dimensiune halucinantă și ce-i mai plăcut decât evadarea din realitate? Inclusiv printr-un viol, Dani Alves fiind ultimul caz celebru. Scena povestită de victima sa devine un fapt banal în spațiul acela promiscuu, sodomic de-a dreptul: „S-a așezat pe toaletă, obligându-mă să stau deasupra lui. Apoi, m-a pălmuit, m-a forțat să-i fac felație și m-a violat.”[2] Violatorul e încă nedumerit, i se pare că s-a scurs o veșnicie de când fanii de pe Camp Nou îl aplaudau ca pe un idol. Fostul său coechipier, Xavi, simte nevoia să intervină, prudent și diplomat: „Nu-mi explic cum s-a ajuns aici. Cer scuze victimei și mi-ar părea  foarte rău dacă Dani ar fi vinovat. Mă surprinde și susțin total victima. Sunt șocat, orice violență trebuie condamnată. Sper că justiția va face dreptate.”[3] Cu jumătate de gură mi se pare c-o declară faimosul antrenor al Barcelonei… Cum s-a ajuns aici? Iarăși răspunsul e simplu, ne învață relația dintre cauză și efect. Adică proliferarea cuiburilor de dezmăț colectiv și aruncarea controlată pe piață a unor cantități înspăimântătoare de droguri, cu SUA ca principal actor. În definitiv, banii negri necesari finanțării loviturilor de stat de oriunde li se năzare yankeilor ori a susținerii diferitelor guverne partizane miros a stupefiante, însă scopul scuză mijloacele, nu? De aceea, astfel de acte sexuale vor intra în continuare în meniul destrăbălat al cluburilor  de noapte de aiurea. Din când în când, celebritatea agresorului sexual – Robinho, Cristiano Ronaldo, Mendy sau Dani Alves – le împinge pe inocentele gheișe ale frivolității s-o apuce pe calea tribunalului, conștiente că la capătul procesului își vor burduși obscen conturile bancare. Ca în filmele de la Hollywood, la sfârșit toți vor fi mulțumiți, patronii locantelor își vor continua afacerea prosperă, furnizorii statali de droguri aidoma, iar prostimea își va sărbători în aceeași beție iluzia libertății.

*

Talibanii noii corectitudini politice au sărit ca mușcați de șarpe văzându-l pe tatăl lui Nole Djoković scandând lozinci pro-ruse pe  arena de tenis din Melbourne. „Să nu confundăm sportul cu politica!” au răcnit ei, amnezici la sloganul „Slava Ucraina!” scandat în draci în Occident. Un Apus pe care sârbii n-au cum să nu-l urască din rărunchi, după ce le-a bombardat vatra iugoslavă. În totala nepăsare a ipochimenilor care astăzi s-au trezit brusc să militeze împotriva războiului. Războiul muscalilor, bineînțeles! Că ăla al americanilor e-ntotdeauna just și binevenit… Vedeți, dară, unde duce fuga de cărți și de ce păpușarii planetari o încurajează cu dibăcie? Și n-au dreptate? Bineînțeles că au, deoarece „literatura e foc”[4] și cum să  n-o iei la goană fără să  te uiți îndărăt, speriat de moarte de ditamai vâlvătaia, cum  ?!


[1] Valeriu Iftime, în interviul acordat lui Eduard Apostol (Gazeta Sporturilor)

[2] Gazeta Sporturilor

[3] Ibidem

[4] Mario Vargas Llosa, în discursul rostit la Caracas în 1967, cu ocazia  decernării primului premiu pentru romanul Casa verde

Va puteți abona la articole prin e-mail:

Citeste si...

10 februarie, 2025

„Cu cât citești mai mult, cu atât îți pui mai multe întrebări. Cărți bune sunt cele ale lui Dostoievski, de e

6 februarie, 2025

„Cu cât citești mai mult, cu atât îți pui mai multe întrebări. Cărți bune sunt cele ale lui Dostoievski, de e

3 februarie, 2025

„Cu cât citești mai mult, cu atât îți pui mai multe întrebări. Cărți bune sunt cele ale lui Dostoievski, de e

Articole similare

Scamatorii despuierii economico-financiare a României
VIZUALIZARI
Reflecții despre bătrânețe
VIZUALIZARI
Prezidențiabilii și poporul
VIZUALIZARI
Moartea unui spion legendar
VIZUALIZARI
Un posibil scenariu
VIZUALIZARI
Repetabila istorie electorală...
VIZUALIZARI
Statul eșuat
VIZUALIZARI
O poveste de demult cu Crin Antonescu
VIZUALIZARI
Trezirea din buimăceala postelectorală
VIZUALIZARI
O decizie ca un prohod
VIZUALIZARI