În urmă cu șapte ani, tot în aceeași perioadă, începea calvarul mamei, care avea să dureze câteva luni, la capătul căruia m-am trezit orfan. Dintr-odată și pe neașteptate. Uneori mi se face așa de dor de mama încât m-aș mulțumi s-o mai văd în viață măcar ca în Săptămâna aia a Patimilor…
(Fragmentele sunt din cartea Jurnalul banalității, apărută în anul 2015 la Editura RAO.)
*
Mă îmbrăca frumos mama, în hainele cele noi şi plecam amândoi la biserica de lângă şcoală. Eu treceam pe sub masă, iar ea mă sorbea din ochi. Mirosea a flori de primăvară atunci, la Cernavodă, înainte de Paşti. Acum, mama e ţintuită pe un pat de spital şi se zbate să trăiască. Asistenta mă anunţă că pacienta a căzut şi a făcut pipi în cameră, direct pe linoleum. „Nu ne înţelegem deloc cu doamna”, mi se plânge sora-şefă. Mama stă chircită sub cearceaf şi pare plecată tare departe. O întreb ce face, vreau s-o întorc din drumul fără lumină. „Rău, eu nu mai pot să merg şi cuvintele nu se leagă” şi oftează de se clatină lustra. „Am făcut pipi”, îmi zice, cu figura unui copil neascultător şi se ciuceşte şi mai tare, ar intra în pământ de ruşine. Se căzneşte să vorbească, dar sunetele sunt inteligibile. Renunţă. „Duceţi-vă acasă, lăsaţi-mă pe mine”, o aud ca prin vis. Plec iarăşi copleşit de revoltă şi neputinţă, de o durere surdă. Mamă, scoală-te să trecem împreună pe sub masa aceea plină cu flori şi lumânări, să-l cinstim pe Cristos !
*
„Iar de la ceasul al şaselea, întuneric mare s-a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, Lama Sabachthani ? Adică: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu, de ce M-ai părăsit ?»”1
De ce, Doamne, de ce ?…
–––––––––––––
1Sfânta Evanghelie după Matei