Visam de mult să ajung la mormântul scriitorului meu drag Nikos Kazantzakis. Soarta a făcut în așa fel încât, în vara aceasta, să-l omagiez pe „Marele Cretan” împreună cu foștii colegi de cameră din studenție, Radu și Sorin, deveniți prietenii mei de eternitate pământeană. Tocmai de aceea, acolo, pe dealul Martinengo din Heraklion, am înțeles altcumva cuvintele uriașului romancier scrijelite pe piatra tombală: „Nu sper nimic. Nu mi-e frică de nimic. Sunt liber.”
Chiar, mă întreb cum aș fi arătat azi fără cărțile sale care mi-au marcat devenirea. Mă tem să răspund…
