În clasa a cincea descopeream acest colț de rai și copilul  de câmpie care eram atunci se mira întruna.  Mai apoi, în studenție, reveneam aici cu aceeași senzație, de banchet al tuturor  simțurilor. Ca și acum, în dârdora maturității. Pe platoul Bucegilor, între Sfinx și Babele, am regăsit uimirile de altădată, starea aceea de inefabil, de plinătate estetică și de pace sufletească.